Mijloace de Prevenire și Stingere a Incendiilor

I. SCURT ISTORIC

Dintotdeauna omul a fost dependent de binomul apa-foc. Se poate chiar afirma ca înca din comuna primitiva acesta avea unele cunostinte si preocupari privind stingerea cu apa si cu unele materiale : pamânt, nisip.

Folosirea focului a dus la îmbunatatirea conditiilor de viata si accelerarea continua a progresului general.

Cu toate ca focul a provocat si mari suferinte ca urmare a erorilor si neglijentelor pe timpul folosirii, nu s-a putut renunta la benefacerile aduse. Însasi existenta societatii este dependenta de foc.

Au fost cautate în permanenta cai si mijloace de a-l stapâni cât mai bine si de a-l putea stinge atunci când scapa de sub control.

Istoria consemneaza preocupari serioase privind prevenirea si stingerea incendiilor înca din antichitate. Înainte de Hristos, în Roma aceasta activitate a fost organizata pe baza unor norme de comportament preventiv si de interventie în caz de incendiu.

Pe teritoriul tarii noastre primele formatiuni civile de pompieri  serviciul tulumbagiilor  au luat fiinta pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, pe timpul domniilor fanariote. Actul de nastere al formatiunilor militare de pompieri a fost semnat la Iasi la 03.01.1835 de catre domnitorul Mihail Grigore Sturza.

Disponibilitatea si curajul pompierilor nu au fost însotite întotdeauna de o dotare coresunzatoare desi erau aduse mijloace de interventie din afara.

La început au fost pompele manuale, cu unul sau doua pistoane produse de unii mestesugari locali si atestate documentar la sfârsitul secolului al XVIII-lea.

În secolul al XIX-lea baza dotarii a constituit-o produsele importate din Austria si Germania : pompe, care pentru servanti, sacale cu tractiune animala s.a. . Spre sfârsitul secolului si la începutul celui de a-l XX-lea se foloseau pompe cu aburi Merywater- Anglia si motopompe cu motor FIAT  Italia.

Începând cu anul 1923 au intrat în dotare, desi insuficient  cele mai moderne masini ale timpului : autopompe cisterna, autoscari si motopompe Magirus din Germania.

În anii 1949-1950 a început fabricarea în tara , în serii mici, a primelor autopompe  cisterna de capacitate mica si medie montate pe sasiuri din import tip Praga, ZIS, Skoda si GAZ.

Dupa 1956 în dotarea pompierilor au intrat autospecialele de stingere cu apa, spuma si pulberi construite pe autosasiuri indigene echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie.

Începând cu 1975 s-a trecut la fabricarea autovehiculelor echipate cu motoare Diesel si au fost lansate în productie autospeciale cu performante îmbunatatite.

De la 1989 pompierii se chinuie sa mentina în functiune autospeciale vechi, dotarea cu mijloace moderne facându-se pe masura fondurilor avute la dispozitie.

Trebuie remarcat diversificarea ajutorului acordat de pompieri populatiei în suferinta prin înfiintarea Serviciului Mobil de Urgenta si Descarcerare (SMURD) cu dotare corespunzatoare de sorginte occidentala.

II. MIJLOACE DE PREVENIRE A INCENDIILOR

Mijloacele tehnice de combatere prin prevenire a incendiilor sunt de fapt dotari tehnice prevazute pentru urmarirea si controlul temperaturilor, presiunilor, concentratiilor de gaze si pulberi combustibile, parametrilor curentului electric, etc.

Aceste dotari nu intra în gama propriu-zisa de mijloace tehnice P.S.I. deoarece la origine si în esenta sunt de uz general .

Totusi exista si unele mijloace specifice cum ar fi vopselele si chiturile termoprotectoare, vopselele si pastele termospumante, substantele ignifuge, instalatiile de detectare si semnalizare a începuturilor de incendii, mijloace de prima interventie, paratrasnetele, sacii antifoc si altele.

III. CLASIFICAREA INCENDIILOR FUNCTIE DE MATERIALELE COMBUSTIBILE

Clasa A : Incendii provocate prin aprinderea materialelor solide care ard cu producere de jaratic : lemn, hârtie, textile, paie, carbune, cauciuc, etc.

Clasa B : Incendii provocate prin aprinderea combustibililor lichizi sau a materialelor ce se lichefiaza : petrol, benzine, uleiuri, grasimi, vopsele, etc.

Clasa C : Incendii provocate prin aprinderea gazelor inflamabile : metan, propan, hidrogen, acetilena, gaze naturale, etc.

Clasa D : Incendii provocate prin aprinderea metalelor inflamabile : aluminiu, magneziu, litiu, sodiu, potasiu si aliajelor acestora.

Clasa E : Incendii provocate în instalatiile electrice si electronice.