Sateliți artificiali

INTRODUCERE

Satelitii au devenit o parte indispensabila a tehnologiei de azi. Ei sunt folositi pentru diverse scopuri, de la asigurarea legaturilor telefonice la mare distanta, la difuzarea directa a emisiunilor de televiziune si radio, obtinerea de informatii geologice si despre vreme sau pentru alte facilitati.

Pentru a ajunge la technologia pe care o avem azi, a fost necesar un volum extraordinar de cercetare si de investitii, din momentul cand ideea comunicatiilor prin satelit a fost pentru prima data propusa de Arthur C. Clarke intr-un articol din 1945 al revistei Wireless World.

De atunci au fost dezvoltate circuitele electronice care fac posibile toate functiile satelitilor, precum si vehiculele capabile sa puna pe orbite in spatiu acesti sateliti, uneori avand o greutate de peste o tona. Aceste doua elemente au necesitat investitii enorme.

La vremea articolului lui Clarke, cele mai avansate rachete erau V2, realizate de germani, care nu aveau nicidecum intentia de a lansa sateliti in spatiul extraterestru. Pentru satelitii insisi au trebuit dezvoltate metode de alimentare proprii, impreuna cu sisteme de control care sa le permita pozitionarea foarte precisa. Satelitii trebuie sa fie foarte fiabili, deoarece nu mai pot fi reparati odata ce au fost lansati. In zilele noastre aceste probleme sunt deja sub control, iar satelitii sunt capabili sa ofere un serviciu indelungat si sigur.

Satelitii artificiali sunt obiecte plasate cu un scop bine definit pe o orbita in jurul unei planete. De la lansarea primului satelit arificial in 1957, mii de astfel de “luni create de om” au fost trimise pe orbita Pamantului. In zilele noastre, ei joaca un rol important in industria comunicatiilor , in strategia militara si in studiile stiintifice ale Terrei si Universului.

Scurta istorie

Cativa dintre primii sateliti au fost proiectati pentru a opera in mod pasiv. In loc sa transmita activ semnale radio, ei serveau doar la a reflecta semnale care erau directionate spre ei de catre statiile de pe sol. Semnalele erau reflectate in toate directiile ,astfel incat sa poata fi receptionate de catre statiile din toata lumea.

In zilele noastre, satelitii folosesc in mod exclusiv sisteme de operare active, in care fiecare din ei poarta propriul echipament transmisie-receptie. Sute de sateliti de comunicatii sunt in prezent pe orbita. Ei primesc semnale de pe o statie de pe sol, le amplifica, apoi le retransmit pe o frecventa diferita la alte statii. Satelitii folosesc o gama de frecvente masurate in hertzi, mai precis benzi de frecventa de aproximativ 6 GHz.

Primul satelit activ, Score, lansat in 1958 de catre Statle Unite, era echipat cu un aparat de inregistrare a mesajelor primite in timpul trecerii pe deasupra unei statii de transmisie. Acestea erau retransmise cand satelitul se afla deasupra statiei de receptie. Telstar1, lansat de Compania Americana de Telefon si Telegraf in 1962, oferea transmisie tv directa intre SUA, Europa si Japonia, si putea de asemenea asigura redarea catorva sute de statii radio.

Alt satelit, Echo 1, lansat de catre SUA in 1960, era construit dintr-un balon de plastic aluminizat cu diametrul de 30m. In 1964 a fost lansat Echo 2, care avea un diametru de 41m. Capacitatea acestor sisteme era limitata de necesitatea transmitatorilor puternici si antenelor mari de pe sol.

Tipuri si componente ale satelitilor artificiali

Inginerii au proiectat multe tipuri de sateliti, fiecare realizat pentru a servi unui anumit scop sau misiune.

De exemplu, telecomunicatiile si industria teleradiodifuziunii folosesc satelitii de comunicatii pentru a transporta undele radio, tv si semnalele telefonice pe distante mari fara a fi necesare cabluri sau relee de microunde. Satelitii pentru navigatii arata locatia obiectelor de pe Terra, in timp ce satelitii meteorologici ajuta la realizarea buletinelor meteo. Guvernul SUA foloseste sateliti de supraveghere pentru a monitoriza activitatile militare. Satelitii stiintifici servesc ca platforme cu baza in spatiu pentru observarea Pamantului, Lunii si altor planete, comete, galaxii, oferind o gama variata de aplicatii.

Exista o varietate de orbite diferite care pot fi adoptate de sateliti. Alegerea uneia dintre ele va depinde de seviciul pe care trebuie sa il asigure satelitul si de aria pe care trebuie sa o deserveasca. In unele cazuri orbita poate fi joasa la numai 160 km, in timp ce altele pot fi la peste 36 000 km.