Analiza riscurilor de origine antropică - studiu de caz biodiversitatea vegetală

1. Introducere

La nivel global există milioane de specii de plante, unele răspândite peste tot în lume altele având un caracter endemic (regăsindu-se doar în anumite locuri), adică s-au adaptat unor anumite condiţii de viaţă. Plantele sunt cele care produc oxigen, care oferă adăpost animalelor prin ecosistemele pe care le alcătuiesc, ajută la conservarea rezervelor de sol, dar şi la regenerarea acestuia. Omul este dependent de acestea prin faptul că ele constituie o sursă de energie, de materie primă şi cel mai important sunt o sursă de hrană. În acest caz, biodiversitatea vegetală devine o problemă importantă, în perioada actuală, datorită activităţilor umane nejustificate, care determină distrugerea unor ecosisteme sau afectarea acestora, ceea ce duce la dezechilibrarea balanţei naturale. Pentru a înţelege, se poate lua ca şi exemplu tăierea copacilor, acest fenomen determină distrugerea unor microecosisteme, unde pot trăi plante unice. Dar nu numai moartea plantelor este cea mai mare problemă, pentru că o dată cu dispariţia lor se intensifică şi acumularea de dioxid de carbon în atmosferă, plantele fiind cele care ne curaţă atmosfera de acest gaz toxic.

La nivel actual suprafeţele ocupate de vegetaţia naturală sunt în continuă scădere datorită distrugerii lor de populaţia globului care este în continuă expansiune, anul acesta ajungând la cifra de 7 miliarde. Anual, mii de hectare sunt defrişate pentru a fi utilizate în agricultură sau pentru a se construi noi locuinţe.

Biodiversitatea vegetală depinde de condiţiile climatice, de sol, înalţime şi de prezenţa altor specii de animale sau plante. Cele mai multe specii de plante se afla grupate în zona tropicală şi alte câteva locaţii, cele mai puţine în zona polară.

2. Definiţie

Biodiversitatea este greu să fie prinsă într-o definiţie, dar pe scurt aceasta a fost definită ca fiind: diversitatea vieţii de pe Pământ, la toate nivelurile sale, de la gene până la ecosisteme, împreună cu toate procesele de natură ecologică şi de evoluţie care o susţin. Prin aceasta nu este inclusă doar interacţiunea complexă a organismelor vii între ele ci şi interacţiunea acestora cu celelalte componente ale mediului înconjurător (care nu sunt vii).

Cel mai adesea biologii definesc biodiversitatea ca „totalitatea de gene, specii şi ecosisteme dintr-o regiune” , şi aceasta pare să fie completă pentru că în interiorul sau cuprinde cele trei niveluri ale varietăţii biologice: diversitatea genetică, diversitatea speciilor şi diversitatea ecosistemelor.

Biodiversitatea vegetală se referă doar la un singur segment din biodiversitatea, adică la plante şi la interacţiunea între ele, cu animalele şi cu omul.

3. Cauze care duc la dispariţia unor specii de plante

La nivel actual cam 19 000 de specii de plante sunt catalogate de biologi ca fiind pe cale de dispariţie, iar alte câteva mii ajung pe acest prag fără să fie inventariate. Acest proces este unul natural, pentru că de-a lungul evoluţiei Pământului, datorită schimbărilor climatrice, unele specii de plante au dispărut sau s-au adaptat condiţiilor noi de viaţă. Dar în epoca noastră dispariţia unor specii de plante este mult mai rapidă şi mai intensă faţă de cum ar trebui să fie în mod natural, iar acesta se datorează acţiunilor umane precum: distrugerea habitatelor, supraexploatarea, suprapopularea, poluarea(sub toate formele ei: poluarea apei, a aerului şi a solului, genetică), speciile invazive, încalzirea globală.

Distrugerea habitatului este cel mai mare inamic al plantelor de pe întregul Pământ, pentru că prin aceasta se distruge locul specific anumitor plante, nutrienţii de care au nevoie pentru a creşte, şi anumite condiţii care duc la supravieţuirea lor precum: inundaţii periodice sau incendii.

Introducerea de specii invazive sau plante ce au valoare economică, pot paraliza un anumit ecosistem prin impactul pe care il are asupra acestuia. Un exemplu, poate fi Indonezia care are păduri de palmieri de ulei, aceştia au o valoare economică mare, dar problemele pe care le ridică mediului sunt mult mai mari pentru că prin plantarea lor s-au produs defrişări masive şi s-au distrus ecosisteme.

Supraexploatarea unor specii de plante medicinale, prin culegerea lor din mediu natural a dus la încrierea lor în categoria plantelor pe cale de dispariţie.

Poluarea duce la distrugerea unor specii unice de plante şi la extincţia lor, dar cea mai gravă este „poluarea” de tip genetic care afectează anumite tipuri de plante şi îndeosebi pe cele comestibile. Acest fenomen este în detrimentul speciilor endemice, ele fiind extirpate de cele care sunt modificate genetic să reziste la anumite condiţii.

În urma analizelor IUNC, la nivelul Europei principalii factori care afectează plantele ameninţate sunt: intensificarea activităţilor de creştere a animalelor, dezvoltarea turismului, speciile invazive, dezvoltarea centrelor urbane, activităţile de relaxare în natură, căile de transport etc. (fig.1)