Aragonitul

-Formula chimică: CaCO3 , Carbonat de Calciu;

-Clasa: Carbonati;

-Grupul:Aragonit;

-Utilizare: în producţia cimentului şi a oţelului ca un constituent minor al calcarului, pot fi folosite ca sculpturi ornamentale şi ca mostră minerală;

-Specimene:

Aragonitul este un mineral carbonat obişnuit. Se spune despre el că este vărul mai sărac al calcitului. Dar aragonitul este un mineral interesant şi atragător prin el însuşi. Are o constituţie interesantă şi poate avea o culoare delicată. Atât modul său de formare cât şi relaţia cu calcitul intrigă curiozitatea.

Aragonitul este un polimorf al calcitului, ceea ce înseamnă că are aceeaşi formulă chimica cu a calcitului, dar are o structură diferită şi cel mai important o simetrie şi o formă a cristalelor diferită. Structură mai compactă a aragonitului este alcatuită din grupuri triunghiulare de ioni carbonat (CO3), cu un atom de carbon în centrul triunghiului şi cei trei atomi de oxigen în fiecare colţ. Spre deosebire de calcit, ionii carbonat nu sunt aşezati într-un singur plan, indicând aceeaşi direcţie, ci sunt aşezaţi în două planuri, indicând direcţii opuse. Pentru a putea ilustra acestea, să ne imaginăm simetria unui triunghi echilateral; o împăturire în trei direcţii cu ajutorul a trei oglinzi care se întrepătrund în centru. Acum, se unesc două din aceste triunghiuri prin bazele lor şi se obţine o figură cu forma de diamant cu simetria unei împăturiri în două direcţii cu un plan în mijloc. Acesta este efectul celor două planuri carbonate cu orientări opuse asupra simetriei structurii. Aragonitul are o simetrie ortorombica (2/m 2/m 2/m) spre deosebire de simetria trigonala mai “înaltă” a calcitului. Un mineral foarte rar numit valerit este deasemenea un aragonit şi calcit polimorf; făcându-le pe toate trimorfe. Valeritul are o simetrie hexagonală (6/m 2/m 2/m).

Mineralele carbonate cu aceeaşi structură ca şi a aragonitului aparţin grupului de minerale aragonit. Structura este responsabila pentru proprietăţile similare ale grupului. Diferenţele în proprietăţi sunt responsabilitatea sau rezultatul unui cation de metal diferit în varietatea mineralelor din grup.

Aragonitul este tehnic instabil în condiţii normale de temperatură si presiune. Este stabil la presiuni ridicate, dar nu la temperaturi ridicate în aşa fel încât pentru a menţine aragonitul stabil la temperaturi înalte, presiunea nu trebuie crescută. Dacă aragonitul este încălzit la 400C se va transforma spontan în calcit dacă presiunea este menţinută constantă. Din moment ce calcitul este un mineral mai stabil, de ce aragonitul se mai formează? Sub anumite condiţii de formare, cristalizarea calcitului este descurajată şi aragonitul se va forma în locul calcitului. Conţinutul de magneziu şi sare al fluidului în stare de cristalizare, tulburarea fluidului şi timpul de cristalizare sunt factori decidenţi dar poate sunt şi alţii. Zone ca sedimentele geologice tind să permită formarea a cantităţi semnificative de aragonit. Deasemenea condiţii ce includ presiuni înalte şi temperaturi (relativ) scăzute pot duce la formarea aragonitului. După îngropare, după o perioadă îndelungată de timp, aragonitul se va transforma în calcit. Paleologii sunt foarte interesaţi de câmpurile de stabilitate ale aragonitului şi calcitului deoarece conversia aragonitului în calcit după depunere are un efect distinct asupra caracterului rocilor sedimentare.

Îngemănarea este efectul unei erori în timpul creşterii cristalului. Are loc când stratul atomic care se depune, ca de exemplu : ABCABCABCABCABCABC etc. , face o greşeală şi stratul C, în loc de B este poziţionat lângă A. rezultatul este ABCABCABCACBACBACB (observaţi unde s-a strecurat greşeala?). Când greşeala are loc, un plan oglindă este produs, unul care nu exista până atunci (partea stângă este reflexia în oglindă a părţii drepte). Acest lucru are ca efect creşterea aparentăa simetriei cristalului. Eroarea în structura aragonitului cauzează o îndoitură în cristal de exact 120. Dacă se produc trei îndoiri sau îngemănări, atunci un cristal de 360, numit geamăn ciclic se poate forma. În acest caz, aragonitul poate părea hexagonal (cu şase părţi). Aceste cristale pot fi percepute ca “gemeni tripli siamezi” unde un cristal ocupă o treime (120) dintr-un hexagon.