Analiza activității turistice din regiunea Aragon, Spania

Analiza activității turistice din regiunea Aragon - Spania

1. Regiunea Aragon: localizarea geografică, favorabilități și constrângeri în activitatea turistică/economică

Regiunea Aragon este una din cele 17 „comunități autonome” ale Spaniei fiind situată în partea de nord-estul a Peninsulei Iberice. Se învecinează cu următoarele regiuni:

• la nord cu Franța,

• la est și nord-est cu Catalonia,

• la sud-est cu Valencia,

• la sud-vest cu Castilia-La Mancha,

• la vest cu Castilia-Leon și La Rioja,

• iar la nord-vest cu Navarra.

Regiunea Aragon este împărțită în trei mari provincii, Huesca la nord, Zaragoza în centru și vest și Teruel în partea sudică, capitala regiunii fiind Zaragoza. Aceste provincii sunt împărțite la rândul lor în județe (comarcas), însumând 33 de unități administrative: 10 aparțin de Huesca, 14 de Zaragoza și 9 de Teruel.

Poziția geografică a acestei regiuni reprezintă unul din avantajele principale în desfășurarea activităților turistice, având în vedere poziționarea la granița cu Franța și vecinătatea cu Catalonia care este cea mai importantă regiune turistică a Spaniei. Relieful regiunii constituie de asemenea un avantaj enorm în activitățile turistice și economice ale regiunii, Munții Pirinei fiind încontestabil cea mai importantă unitate de relief ce contribuie la economia și activitățile turistice din regiune. De asemenea, poziția geografică a favorizat și climatul care este un element important în desfășurarea activităților turistice, climatul tipic mediteranean fiind oportun pentru desfășurarea activităților turistice pe întregul parcurs al anului.

2. Locul ierarhic și rolul regiunii Aragon în cadrul Spaniei

Regiunea Aragon ocupă o suprafață de 47.719 km², fiind una din regiunile cu o suprafață medie, împărțită aproximativ egal între cele trei provincii care o alcătuiesc: Zaragoza (17.274 km²), Huesca (15.626 km²) și Teruel (14.804 km²).

Din punct de vedere al reliefului, regiunea Aragon poate fi împărțită în trei zone distincte de la nord la sud:

• Pirineii centrali în partea de nord,

• depresiunea Ebro în centru,

• Sistemul Montan Iberic în sud.

Zonele de tranziție dintre aceste unități de relief sunt numite în Aragon Somontanos. Astfel, de la nord la sud, pot fi distinse cinci unități geomorfologice: Pirineii, Pirineii Somontano, Valea Ebru, Iberian Somontano și Grupa Munților Iberici. Din Pirineii Aragonezi fac parte Aneto (3.404 m), cea mai mare înălțime din teritoriu, Muntele Perdido (3.355 m), Perdiguero (3.221 m) și Cortiella (2.912 m). Teritoriul Aragonului este notabil pentru diferențele mari de altitudine, variind de la 65 metri în Valea Ebro până la 3.404 metri în Munții Pirinei (vârful Aneto). În grupa montană Iberică altitudinile rar depășesc 2.000 metri (Moncayo, 2.313 m).

Rețeaua hidrografică a regiunii este reprezentată de bazinul hidrografic al râului Ebro, fiind ca o axă centrală ce împarte regiunea în două, pe lângă acesta și râul Mijares are un rol important în special pentru partea sudică a regiunii. Principalii afluenți ai râului Ebro sunt Tagus, Guadalviar-Turia, Aragon, Gallego, Cinca, Noguera Ribagorzana, Queiles, Huesca, Jalon, Huerva, Aguasvivas, Martin, Guadalope și Matarrana.

Climatul regiunii Aragon este tipic continental-mediteranean, cu ierni reci și veri calde și uscate, dar, datorită tipologiei reliefului există o mare varietate de medii climatice, variind de la ariditate în Valea Ebro la zăpezi permanente în cele mai înalte regiuni ale Munților Pirinei, cu un climat de tranziție între acestea. Principalele caracteristici ale climatului din Aragon sunt ariditatea din Valea Ebro și centrul regiunii, precipitații neregulate tipice climatului mediteranean, contrastele extreme de temperatură datorită gradului ridicat de continentalism (ierni reci și veri calde și lungi) și vânturile, cel mai mare în intensitate și frecvență fiind cierzo, un vânt puternic și constant în nord-vest. În ceea ce privește precipitațiile, principalele caracteristici sunt deficitul, iregularitatea dintre ani precum și distribuția acestora înegală dintr-un an. Precipitațiile variază de la 300-500 mm/m² în Valea Centrală a râulul Ebro și Iberian Somontano, la 1.200-2.000 mm/m² în Pirinei, în timp ce în Grupa Montană Iberică cu greu ating 700 mm/m². Temperaturile sunt determinate de altitudine și poziția geografică a Văii Ebro. Cele mai ridicate temperaturi se întâlnesc în zonele joase centrale (o temperatură medie de 14-15ºC și un maxim de temperatură de 40ºC).