Caracterizarea fizico-geografică a Deltei Dunării

Delta Dunarii este situata în partea de est a României si la extremitatea sud-estica a Ucrainei si se prezinta în forma clasica a literei delta, avînd forma unui con plat cu vârful în punctul de separare a bratelor fluviului în zona strâmtorilor dintre Orlovka si Isaccea. La est de acest punct, valea se largeste marcând delta propriu-zisa care, înainte ca fluviul sa se verse în Marea Neagra, se extinde pe o suprafata de 100 km lungime x 100 km latime, iar de aici se continua în interiorul marii pe o distanta de aproximativ 10-15 km.

Fiind înconjurata la nord de Podisul Bugeacului, la vest de Podisul Dobrogei de Nord si partial de Podisul Bugeacului, iar la est si sud-est de Marea Neagra, zona de varsare a Dunarii se individualizeaza net ca unitate fizico-geografica aparte si este formata din Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre de la nordul si sudul deltei propriu-zise) si sectorul maritim din fata deltei.

Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) se întinde în nord pâna la paralela de 46o42’ latitudine nordica (tarmul de nord al lacului Chitai), în sud pâna la 44o24’ latitudine nordica (Gura Buhazului), spre vest pâna la 28o14’ longitudine estica (tarmul de vest al lacurilor Ialpug si Cugurlui), iar înspre est pâna la 29o46’ longitudine estica (gura bratului Noul Stambul).

Între limitele prezentate, Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) are o suprafata de aproximativ 564.000 ha dintre care 442.300 ha pe teritoriul României si 124.000 ha pe teritoriul Ucrainei.

1.2. Geneza

Cel mai tanar pamânt al tarii, Delta Dunarii potrivi oamenilor de stiinta isi are originile în urma cu aproximativ 13 000 de ani. În formarea Deltei se contureaza foarte clar mai multe faze distincte

Faza 1: Pe locul Deltei si prelungindu-se mult în amonte exista initial Golful Tulcea. Datorita unei impresionante cantitati de aluviuni transportate de Dunare si datorita unui flux si reflux extrem de mic (aproximativ 50 cm) în acest golf s-au creat conditiile formarii unei Delte.

Faza 2: În urma cu aproximativ 13 000 de ani între insulele Caraorman si Letea s-a format un cordon litoral, care a închis Golful Tulcea transformându-l intr-o laguna.

Faza 3: Colmatarea lagunei duce la formarea unei suprafete mlastinoase în care Dunarea isi sapa unul din cele mai vechi brate: Sfântul Gheorghe. În urma cu aproximativ 9 000 de ani aluviunile transportate de bratul Sfântul Gheorghe fac ca Delta sa avanseze în dreptul lui si în acelasi timp închid Golful Babadac conturând viitorul complex Razim - Sinoie.

Faza 4: Un nou brat al Dunarii strapunge "cordonul initial" (în urma cu 7 000 de ani, chiar în dreptul viitoarei localitati Crisan) si va depozita aluviuni la capatul sau.Acest brat se va numi Sulina si va avea o avansare rapida în mare care se datoreaza probabil unei oarecare colmatari a bratului Sfântul Gheorghe. Deasemenea se contureaza partea de Nord a Deltei si bratul care îi va da nastere: bratul Chilia.

Faza 5: Colmatarea bratului Sulina obliga apele Dunarii sa caute alta iesire la Marea Neagra, astfel "cordonul initial" este strapuns din nou în partea de nord (în urma cu 2 000 de ani, în dreptul localitatii Periprava), luând nastere bratul Chilia. Aluviunile depuse de noul brat Chilia vor duce la înaintarea Deltei în partea de Nord. În interiorul Deltei colmatarea lacurilor si formarea unor noi grinduri este un proces natural ce continua si astazi.

1.3. Relief

Relieful Deltei Dunarii este reprezentat printr-o succesiune de câmpii litorale continuate spre selful continental al Mãrii Negre printr-un front litoral. În cadrul câmpiei litorale se disting douã forme de relief care dau nota specificã : grindurile si câmpurile.

Grindurile fluviale se înalta cu încetul din depunerea în lungul bratelor deltei, putând fi simple sau complexe. Se considera complexe, cele alcatuite din alaturarea si suprapunerea mai multora simple. Oricare le-ar fi structura, însotesc felurite cursuri de apa, ale deltei. Dimensiunile lor sunt proportionale cu gradul de marime a cursurilor de apa care leau dat nas-tere, fie ele curgatoare, încet curgatoare sau chiar cel putin temporare, aproape stationare.

Materialele din care sunt alcatuite fiind aluviunile aduse de apele Dunarii, grindurile flu-viale sunt mai înalte în zona din amonte, unde în timpul viiturilor apele se ridica mai mult de-cât în zona dinspre mare. Asa fiind, ele contin, proportional cu volumul apelor înca needcan-tate, aluviuni mai numeroase. În sectorul vestic al bratelor deltei, aceste grinduri ajung la o înaltime de aproape 4 m, scazând treptat catre tarmul marii. Totodata se constata ca înaltimea lor este cea mai mare lânga malul fluviului decât înspre depresiunile înconjuratoare, desupra carora în timpul revarsarilor, apele ajung din ce în ce mai limpezi, pe masura ce departarea fata de brat se mareste.

Odata cu apropierea de mare se micsoreaza continuu si latimea grindurilor fluviale. În preajma punctelor de bifurcare ale deltei de la ceatalurile Chilia si Sulina, unde apele au deseori în timpul viiturilor 5 m deasupra etajului, latimea lor este de 2,5 km. În vecinatatea marii, aceste grinduri de-abia se vad din mijlocul apelor celor mai scazute ale fluviului. Nici diferenta dintre apele fluviale foarte mari si cele foarte mici nu are vreo însemnatate în aceasta zona estetica, unde contactul dintre apele fluviale si cele marine este direct. Pe limita dintre ele prezinta importanta sensul de curgere si viteza apelor fluviale, nu nivelul lor, care ramâne egal sau foarte apropiat cu cel al apelor marine.

Grindurile maritime sunt creste nisipoase lungi (pânã la 20 Km) formate prin acumularea nisipului pe linii de tarm active. Uneori numite grinduri fluvio-maritime, într-un mod mai evi-dent decât cele fluviale, se impart în doua tipuri: simple si complexe. Cele simple sunt consti-tuite de cordoanele litorale, numite prenisipuri. Se gasesc în zona dinspre mare a deltei si în zona grupei de lacuri Razelm-Sinoe. Ele fiind rezultatul unei acumulari mai mult marine decât fluviale în lungul tarmului marii, au o dispozitie transversala pe directia bratelor principale de varsare în mare ale Dunarii.