Climă de deșert tropical

In regiunea tropical-uscata, climatul este dominant de uscaciune excesiva, temperaturi mari (indeosebi vara cand razele Soarelui, la Solstitiu, cad perpendicular pe tropice), o radiatie totala de 180-200kcal/cm²/an (mai mare la Ecuator), amplitudini termice ridicate indeosebi diurne, precipitatii extrem de putine(sub 200m) cu o repartitie foarte neregulata (lungi perioade lipsite de ploi, intrerupte de averse cu amploare termica), umiditate relativ redusa(sub 50%).

In interiorul uscatului acestor regiuni tropicale, departe de sursele oceanice de umezeala, intalnim o ariditate extrema. Precipitatiile anuale medii sunt adesea sub 2 cm; in unele locuri pot trece cativa ani fara sa se obtina precipitatii masurabile. De exemplu, la In Salah, in Algeria, media precipitatiilor anuale pe o perioada de 15 ani a fost de 1,5 cm. Alte statiuni din Algeria au valori chiar mai mici. Intrucat acestea sunt regiuni in care aerul se afla in descendenta in cadrul schemei circulatiei generale a atmosferei, incalzirea adiabatica reduce umezeala relative a aerului la valori mici in cea mai mare parte a timpului. In statiunile mai uscate din desertul Sahara, umezeala relative exprimata in procente atinge in medie anuala 25-35%, in timp ce in lunile cele mai calde numai 15-20%. Desi vara deasupra uscaturilor tropicale se dezvolta, datorita incalzirii de la suprafata solului, zona de joasa presiune, acest lucru se intampla doar in straturile inferioare, in timp ce la inaltimi mai mari atmosfera se caracterizeaza prin anticicloni permanenti.

Aerul deserturilor tropicale are o enorma capacitate de evaporare a suprafetelor de apa expuse. In desertul Senora evaporatia anuala de pe o suprafata libera de apa depaseste 230-250 cm fiind de circa 20 de ori mai mare decat cantitatea primita prin ploi. Este evident ca in deserturile tropicale nu are loc intreaga evaporare posibila. Dupa ce albiile raurilor si solul s-au uscat in urma unei ploi, evaporarea ulterioara se limiteaza la mica cantitate de umezeala ce este adusa lent la suprafata prin miscare capilara din sol sau din roca de profunzime.

Conditiile de ariditate specifice deserturilor tropicale sunt accentuate în regiunile desertice litorale, care se afla sub influenta curentilor oceanici reci. Fenomenul se datoreaza temperaturilor mai coborâte ale apei si aerului de deasupra curentilor reci, care se opun convectiei termice ascendente, favorizând, dimpotriva, descendenta aerului si predominarea totala sau cvasitotala a timpului senin. El este propriu desertului Sonora, influentat de curentul rece al Californiei, deserturilor Peru si Atacama, infulentate de curentul rece al Perului (sau Humboldt), Saharei de Vest, aflata sub influenta curentului Canarelor si desertului Namib, influentat de curentul Benguelei. Exemplul mentionat, al localitatii Calama de la periferia desertului Atacama, cel al localitatii Arica, din nordul statului Chile, unde în 43 de ani s-a înregistrat o medie anuala a precipitatiilor de numai 0, 5 mm, cel al orasului Iquiqe (situat pe litoralul desertului Atacama), în care media anuala este de numai 3 mm, cel al localitatii Walvis Bay (situata pe tarmul Oceanului Atlantic în desertului Namib) unde media anuala este de 30 mm si multe altele, costituie dovezi graitoare ale influentei graitoare ale influentei curentilor reci asupra reducerii pana la disparitia aproape totala a precipitatiilor atmosferice.

Temperaturile medii anuale oscileaza intre 15º-16º C (in fasiile litorale sau pe muntii mijlocii) si 25º-28º C in interiorul continentelor. Intre lunile de vara (30º-35º C) si cele de iarna (15º-20º C) sunt diferente de 15º C. Datorita aerului uscat, deserturile se vor caracteriza printr-o insolatie puternica ce va da temperaturi la nivelul suprafetei de nisip de peste 50º C (in Sahara s-au inregistrat pe nisip valori de 72º-80º C). In timpul noptii, radiatia terestra este mare si provoaca scaderea temperaturii pana la valori de 0º C sau sub aceastea. Ingheturile sunt frecvente in muntii din regiunile tropicale (in Muntii Hoggar se produc 113 zile). Ca urmare, amplitudinile termice sunt din cele mai ridicate, exceptie facand fasiile de litoral si cele de trecere spre climatele limitrofe.

Maxima absoluta de 58º C a fost inregistrata la 13 septembrie 1922, in localitatea Al Aziziyah din Libia. Dar pe nisipurile Saharei, destul de frecvent, vara temperaturile ajung si chiar depasesc 80º. Intre acestea si cele din aer exista o diferenta de 20º-30º C. Lipsa norilor si slaba umiditate a aerului fac ca radiatia nocturna sa fie puternica si, ca urmare, la nivelul solului temperaturile sa scada pana la aproape de 0º C.

Se pot distinge:

-Deserturile in care precipitatiile (200 mm) cad rar si fara periodicitate sunt legate de cateva averse ce se produc la intervale foarte mari de timp si in circumstante meteorologice de exceptie (uneori, peste 12 luni sau chiar mai multi ani – in nordul statului Chile la Iquique, in intervalul 1886-1925, nu s-a inregistrat decat o aversa, aici media multianuala a lunii iulie este de 1 mm).

-Deserturile din zonele litorale din vecinatatea curentilor reci ce actioneaza frecvent in vestul continentelor (Atacama langa Curentul rece al Perului, Namib in zona de actiune a Curentului Benguelei etc.). Aici, cantitatile de precipitatii sunt foarte mici sub 0,5 mm.

Influenta curentilor reci se materializeaza in prezenta unor mase de aer oceanic ce asigura umiditatea aerului si temperaturi mai scazute, dar si impiedicarea convectiei termice si dezvoltarea formatiunilor noroase. Brizele sunt frecvente si legat de acestea producerea cetii. Umiditatea relativa este modesta (pe ansamblu in jurul valorii de 60%).