Geografia continentelor - geomorfologie

CURS 1

CONTINENTUL ASIA

Asezarea geografica

Asezarea geografica a continentului Asia se impune prin particularitatile geografice care individual net intre celelalte continente ale lumii. Intre aceste particularitati, imensitatea este un lucru fundamental, cu o suprafata de 144 mil. kmp fiind cel mai intins continent. Ocupa aproape 1/3 din uscat. Asia este asezata in emisfera nordica, de la Ecuator pana la Polul Nord, de la Mediterana pana la Pacific.

Numele continentului Asia deriva din “asun” = rasarit (mileniul II iH). Alti geografi atribuie numele continentului unei divinitati.

Extremitatile: V – Capul Baba (Pen. Asia Mica)

E – Capul Dejnev (Pen. Ciucotska)

N – punctul extrem al uscatului asiatic = Celiuskim (Pen. Taimat)

S – Capul Bulus (Pen. Malacca)

Continentul Asia se invecineaza cu 4 continente, grupand in jurul sau cea mai mare parte a masei de uscat a Terrei. Spre V formeaza “Eurasia”. De Africa se desparte in V prin Canalul Suez si M. Rosie, dar Pen. Araba este un fragment al continentului Africa.

Stramtoarea Bering desparte Asia de America de N, iar insulele fac trecerea spre Australia.

Prin intinderea sa masiva, continentul asiatic are consecinte variate si importante asupra naturii, oamenilor, si economiei cale. Astfel, datorita desfasurarii in latitudine de la Ecuator la Polul N, in Asia se intalnesc toate zonele naturale ale Globului. In longitudine, de la V la E se inregistreaza o diferenta de 11 ore intre Pen. Asia Mica si Camceatca. Distanta intre punctele extreme sunt enorme (de la S la N = 10.000 km; de la V la E = 11.000 km).

Cel mai vast continent al Pamantului, Asia este si cel mai interesant d.p.d.v. geografic. Datorita intinderii si variatiei (varietatii) conditiilor naturale, Asia este continentul superlativelor si al contrastelor geografice. Astfel, pe teritoriul sau se intalnesc:

- punctul cel mai inalt al lumii – Everest (8872 m), situat in Hymalaia;

- cel mai jos – M. Moarta (-392m);

- cel mai inalt podis – Pod. Pamil, imbracat in zapezi, si cu altitudini de peste 7000 m;

- Campia Siberiana Occidentala – cea mai intinsa din lume; este mlastinoasa;

- In Asia s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura din emisfera N (-73 o C), in orasul Oimeakom din N-E Siberiei;

- In reg. sudice vanturile umede aduc din O. Indian cele mai abundente ploi, care in localitatea Cheracundji au totalizat 12.000 mm/an;

- Fluviul Han-He este cel mai incarcat de aluviuni (140 kg/mp);

- In Asia se afla cel mai adanc lac – Baikal;

- Cel mai intins lac din lume – M. Caspica(374.000 mp);

- Cel mai sarat lac de pe glob;

- Cel mai mare arhipelag al Terrei – Indonezia (13.700 insule).

- In muntii inalti din partea centrala se gasesc cei mai numerosi ghetari din lume;

- Partea N a continentului este acoperita cu taigaua siberiana;

- Asia este cel mai populat continent (3,6 mld. loc.);

- In Asia se afla cel mai populat stat din lume – China (1,280 mld. loc.);

- Primele orase din lume au aparut in Asia, in India.

Relieful Asiei

Relieful Asiei este foarte complex, si se desfasoara pe suprafete mari, care nu se intalnesc pe alte continente.

Spre deosebire de Europa, Asia este continentul podisurilor si al dealurilor. Campii = 26,2 %, si munti 29,2 %, altitudinea medie a continentului fiind de aprox. 1000 m.

Privit sub raport hipsometric, se pot identifica cele mai mari contraste (- 394 m -> M. Moarta , si Everest = 8872m). Analiza sumara a hartii hipsometrice: cea mai intinsa parte – altitudini cu valori intre 0 m si 300 m se afla in N-V continentului, incepand de la M. Caspica si pana in valea fluviului Elisei, al bazinului fluviului Obi. Cea mai masiva parte unde predomina altitudini mai mari de 1000 m se afla in centrul Asiei, de o tarte si de alta a …………. Cea mai faramitata parte – relieful fatetei oceanice dintre Camceatca si Sumatera (aici intra cel mai mare nr. de peninsule, insule, ce se intrepatrund strans). Cea mai inalta parte – Tibetul, cu rama lui inconjuratoare = Hymalaia, Cuienlun, cu numeroase varfuri ce depasesc 7000 – 8000 m. Cea mai coborata parte de uscat, sub nivelul oceanic, este reprezentata de Dep. Turfan, din M-tii Tianshan.

Aceste contraste altimetrice create de diferentele treptelor cu dimensiuni variabile din Asia indica schimbarile de ordin tectonic care au avut loc in cursul istoriei, in special la sfarsitul Pliocenului si in Cuaternar.

Sistemul orografic al Asiei

Continentul Asia se distinge de celelalte continente si prin sistemul ei orografic, caracterizat in primul rand prin prezenta braului inalt al podisurilor interne din Asia de V si din Asia Centrala (Anatolia, Iran, Pamil, Tibet, Saidam, Kosgoria, Tungaria, Mongolia, podisuri marginite de numeroase lanturi muntoase).

A doua caracteristica orografica o constituie prezenta lanturilor muntoase arcuite, din partea de E a Asiei, paralele cu tarmul oceanic, si separate prin vaile si campiile marilor fluvii (Yan Ti), iar ca exemple de lanturi muntoase: Camceatca, Columna, Sihote Alin, M-tii Manciuriei, M-tii Hingarul Mare, M-tii Namucea.

Tot sub forma de arcuri cu aceeasi directie se dezvolta si M-tii de pe insulele invecinate, care se unesc cu lanturile catenei alpino-hymalaiene din cuprinsul Malaieziei.

Pe de alta parte, Asia de N prezinta alte caracteristici orografice: o vasta regiune de campii (C. Turanului, Pod. Khazachstan, C. Siberiei de E, Pod. Siberiei Centrale, C. Iacutiei si C. Indighilca) si podisuri externe, regiuni care incep de la M. Caspica si se termina in Rena, in Siberia de N-E.

Partea de S a continentului adauga Asiei alte elemente orografice, prin cele 3 mari peninsule: Indochina, India si Arabia.

Pen. Indochina. – siruri muntoase care alterneaza cu portiuni de campii, reprezentand zona prin care sistemul muntos alpino-himalayan face trecerea la sistemul muntos al Malaeziei.

Pen. India si Arabia – cele mari peninsule ale Asiei, cu relief dominant de podisuri vechi, peneplenizate, care sunt legate de continent prin 2 campii aluvionare: C. Indogangetica si C. Mesopotamiei.