Curentul Benguelei

Introducere

Benguela, care are acelasi nume cu unul dintre orasele din Angola, este una dintre cele patru mari sisteme de curenti situate la extremitatile estice ale oceanelor lumii, iar oceanografia regiunii este similara cu cea a Curentului Insulelor Canare din nord-vestul Africii, Curentul Californiei din coasta de vest a SUA, si Curentul Humboldt din Peru si Chile. Benguela este unica prin faptul ca este limitata la capatul dinspre ecuator si poli de sisteme de apa calda. Sistemele de curenti de la limita estica sunt caracterizate de energia eoliana de-a lungul coastei reci, si de apa bogata in nutrienti ce sustine productivitatea biologica ridicata.

Exista diferite interpretari in ceea ce constituie Curentul Benguelei, ecosistemul si limitele acestuia. In cadrul acestui articol, va fi folosita definitia generala a Benguelei si vor fi luati in considerare curentii si procesele fizice ce au loc in acea regiune a Atlanticului de Sud intre 5 S si 38 S si estul meridianului de 0 . Aceasta inconjoara (cuprinde) regimul de coasta, partea estica a Atlanticului de Sud, si o serie de zone de tarm si de tranzitie. Platforma continentala este variabila in latime de-a lungul coastei de vest a Africii de Sud, fiind ingusta in partea de sud a Angolei, langa Luderitz in Namibia, si langa Cape Town, si intinsa in zona raului Orange si in extremitatea sudica, acolo unde tarmul Agulhas PROTRUDES dinpre poli. Ruptura de shelf/recif (marginea shelf-ului/recifului continental) se gaseste la adancimi intre 200 m si 500 m, de unde o panta continentala abrupta coboara la aproximativ 5000 m, acolo unde intalneste campiile abisale ale bazinelor Cape si Angola.Acestea din urma sunt separate de un vast lant muntos submarine, numit Walvis Ridge.

Cele mai recente masuratori fizice din zona au fost cele necesare pentru siguranta si eficienta pasajului pentru barcile de pescuit de-a lungul rutelor de comert (comerciale) dintre Europa si zona de Est – vant, curenti, valuri. Statisticile navigatorilor contin o cantitate remarcabila de informatii despre oceanografia fizica a regiunii (zonei), iar harta maritima (graficul) a curentilor publicat/a in anii 1700 expune caracteristicile ce au fost “descoperite” de oamenii de stiinta in timpul ultimei jumatati de secol. Cu toate acestea, aplicatia tehnologiei din secolul XX cu privire la studiul asupra platformelor de suprafata si a celor scufundate, precum si a tehnologiei satelit – a scos in evidenta complexitatea si variabilitatea regiunii Benguela. La fel ca si continental adiacent African, aceasta reprezinta o zona de contraste.

Vanturile

Vanturile influenteaza semnificativ oceanografia regiunii Benguela – de la evenimente cu o durata de doar cateva ore, la nivel de bazin sezonier si a proceselor pe perioade lungi. Vanturile predominante de-a lungul coastei de vest a Africii de Sud sunt controlate de miscarea anticiclonica (in sens opus acelor de ceasornic din Emisfera Sudica) din jurul sistemului de presiune din Anticiclonul Atlanticului de Sud (AAS), de campul sezonier de presiune peste uscat, si ciclonii estici ce traverseaza partea sudica a continentului. Anticiclonul Antlanticului de Sud, parte a unei benzi discontinue de inalta presiune ce inconjoara Emisfera Sudica, este mentinut de-a lungul anului de migratii sezoniere, in nordul departat al iernii australe. Presiunea asupra terenului alterneaza intre o scadere bine dezvoltata in timpul verii si o accentuare slaba in timpul iernii, deci vanturile sunt variabile sezonier. Campiile de coasta sunt ca o bariera termica pentru a traversa albia, si de aceea vanturile tind sa bata de-a lungul coastei spre sud, peste cea mai mare parte a regiunii Benguela, dirijate astfel de coasta. Aceste vanturi produc cresterea apelor de adancime de-a lungul coastei. Diferente esentiale de sezon si de coasta, in intensitatea cresterii apelor de adancime, ce duc la producerea vanturilor.

Zona principala de vanturi sudice vesnic puternice se afla langa Luderitz (27 S). in timpul iernii schimbarea dinspre nord a sistemelor de presiune are o influenta mai puternica la sud de 31°S, acolo unde are loc linistirea vanturilor sudice si o frecventa crescuta dinspre vest. In jurul nordului Namibiei, vanturile sunt cele mai puternice pe timp de toamna si primavara, in timp ce la nord de 15 S (sudul Angolei) vanturile sunt slabe pe tot parcursul anului, dar mai puternice in timpul iernii. Foarte calde si uscate, vanturile prafuite (sub forma de praf) din partea inferioara a curbei (vanturile “Berg”) – similare cu cele din Santa Ana, California, sunt obisnuite in timpul toamnei. Vanturile de coasta sunt pulsate pe termene de 3-10 zile peste o mare parte a Benguelei, mai ales in sud (pe timp de vara) de miscarea ciclonilor estici asociata cu centura vestica ce se afla la sud de Africa. Aceste pulsatii ale vanturilorsi schimbarile associate in presiunea atmosferica, sunt importante din punct de vedere al dinamicii cresterii apelor de adancime de coasta si a proceselor de shelf (recif). Modificari diurne in vanturile de coasta sunt obisnuite de-a lungul zonei de nord a Benguelei, la 33 S – un teren classic – producant efectul de briza marina.