Degradarea Mediului Urban

Un important semn de intrebare il ridica posibilitatea “scaparilor “ de gaze radioactive .Cat de etanse sunt recipientele subterane in care se desfasoara deflagratia de o putere considerabila ,a tesutului nuclear ?Daca scoarta terestra a suportat –de bine de rau –impactul undei de soc ,nu a provocat ea oare “canale “ prin care vaporii si gazele incarcate cu elemente radioactive s-ar putea deversa in atmosfera ?

Acelasi pericol il reprezinta si infiltratiile in apa .Pana in prezent nu s-a constatat existenta –sau posibilitatea formarii naturale sau artificiale – a unor zone lipsite de circulatie a apei freatice in subteran .Ori daca apa intra in cavitatea creata de explozie va si iesi de acolo la un moment dat . In timpul contactului cu rocile impregnate de produse radioactive ,ea va fi puternic contaminat .Care va fi circulatia ulterioara a acestor mase de lichid radioactiv ?Nu isi vor face aparitia intr-o buna zi la suprafata sau in punctele de captare a apei freatice ?

Riscurile ambelor moduri de contaminare prin intermediul gazelor esapate in atmosfera sau al apei infiltrate spre suprafata pamantului –sunt cu atat mai ingrijoratoare cu cat produsele radioactive antrenate cu un timp de viata considerabil:in cazul plutoniului de exemplu 23000 de ani.

Cat priveste efectele propriu zise ale iradierii asupra organismului uman o singura statistica este credem revelatoare .In randul celor cca 5000 de angajati ai bazei maritime militare din Portsmouth din U.S.A. care au participat incepand din 1959 la lucrarile de revizie si aprovizionare ale submarinelor cu propulsie nucleara nici unul nu a primit o doza mai mare de cinci radiatii pe an iar in intreaga perioada de activitate nimeni nu a inregistrat mai mult de 40 de radiatii .Ori studiile medicale arata ca dintre cele 1722 de persoane decedate intre timp 38,4 % au murit de cancer in timp ce media in timpul populatiei S.U.A. este de 18% cu alte cuvinte chiar la doze de iradiere extrem de mici multe salonate in timp riscul imbolnavirilor maligne este dublu .

Este firesc desigur sa ne intrebam dupa ce am cunoscut imensa forta distructiva a unei explozii nucleare ce pret a platit si plateste omenirea pentru propiei sale anihilari .Raspunsul la aceasta intrebare este cutremurator.

Locuitorii celor doua orase japoneze Hiroshima si Nagasaki nu au fost insa singurii afectati .Experimentele cu armele nucleare au cauzat si continua sa cauzeze imbolnavirea si moartea numeroaselor persoane ,sa ameninte prin efectele lor de lunga durata .Imposibil de prezis deocamdata generatiile urmatoare .Dintre marile nenorociri consemnate de militari drept incidente inerente experientelor ,mai bine cunoscute sunt intamplarile tragice din insulele arhipelagului marshal din Oceanul Pacific .Aici au fost amenajate incepant cu anul 1946 mai multe poligoane pentru explozii nucleare experimentale .

Primele dintre ele au avut loc pe atolul Bikini ,evacuat complet in prealabil ,unde au fost detonate doua bombe de tip Nagasaki .In 1948 este randul lui Eniwetok sa devina “laborator de incercari “iar in 1952 insula Elugelab este pur si simplu stearsa de pe hartile lumii de explozia primei bombe cu hidrogen de 5 Mt .

Dar abia operatiunea “Castle “ ,desfasurata din martie pana in mai 1954 ,a relevat adevaratele dimensiuni ale pericolului experientelor cu arme nucleare si termonucleare .Numai prima explozie de 15 Mt a produs un nor radioactiv de 200 de km .Ploaia de cenusa radioactiva a infectat sute de mii de km patrati de suprafata oceanica .

2. Epurarea si protectia calitatii apelor sunt termeni utilizati impreuna uneori .Se pun adesea pe acelasi plan aceste doua concepte –protecita si epurarea apelor uzate ,simplificare care se justifica in prima faza –cea a activitatii de protectie .In prima etapa se depuneau efoprturi pentru racordarea in cel mai scurt timp a producatorilor de ape uzate la statiile de epurare .S-a recunoscut insa ,destul de repede ,ca o strategie care sa se ocupe in primul rand de evacuari nu va putea conduce la o stare ecologica satisfacatoare a apelor .Astazi se admite ca nu exista premise absolut sigure conform carora se putea ajunge ,in timp ,la o stare satisfacatoare a calitatii apelor numai cu ajutorul epurarii mecano-biologice si chimice .Totusi trebuie recunoscut ca actualmente un factor determinant il constituie procedeele de epurare a apelor uzate .In marea majoritate a cazurilor ,acestea sunt insa tributare unei anumite limitari ,cu toate ca eforturile pentru perfectionarea lor si aparitia unor metode de mare eficienta au insemnat un reviriment necesar in conditiile de rapida crestere a gradului de poluare a apelor .

Ape reziduale brute .

Majoritatea oraselor isi trateaza apele reziduale inainte de evacuare ,pentru a le distruge continutul nociv .Totusi multe orase de coasta mai descarca inca ape reziduale brute ,netratate printr-o conducta ce se varsa direct in mare .Uneori solidele sunt tocate fin pentru a le accelera dispersia .In conditii ideale ,apa marii dilueaza rapid apele reziduale,permitand organismelor din mare sa digere reziduurile si sa le anuleze efectul daunator .Totusi vanturile sau mareele neobisnuite pot sa impiedice dispersia si uneori apele reziduale sunt aruncate spre mal ,punand in pericol inotatorii .Dispersia curenta poate de asemenea sa perturbe ecologia pe fundul marii avand ca rezultat distrugerea habitatelor si moartea pestilo si a altor vietati marine .