Evoluția numerică a populației în China

O celebra metafora apartinand lui Napoleon spune ca “ China este un leu care doarme”. In present, acest puternic rege al animalelor se trezeste, China “ putand sa intre in secolul 21 dupa apreciearea lui Richard Nixon ca una din cele mai puternice forte ale lumii si mai avansate din punct de vedere economic. Aceasta perspectiva, cum se stie, este puternic marcata de fenomenul demografic chinez. Tinand seama de raporturile dintre populatie si economie si de uriasa populatie a Chinei, demografii lumii incearca sa raspunda, in diferite feluri, la cel putin 2 intrebari: poate China cu miliardul si doua sute de milioane de oameni sa sustina un proces ambitios de dezvoltare economica, care necesita investitii deosebit de mari? care ar fi perspectivele modernizarii Chinei in conditiile planificarii familiei, ale “temporizarii” cresterii ei demografice?

Indiferent din ce perimetru social sau national ar fi privita aceasta problema, nu se poate face abstractie de faptul ca in raporturile dintre dezvoltarea economica si populatie exista relatii de interpedenta organic, intrucat – cum afirma prof. Mircea Bulgaru- pana acum nu se cunoaste o tara care sa asigure o prosperitate economica in conditiile unei stagnari demografice sau o evolutie demografica favorabila in situatia de stagnare economica.

In opinia mea unul dintre vectorii esentiali ai procesului de dezvoltare economico-sociala este populatia activa, un element hotarator al fortelor de productie. A devenit de multa vreme de notorietate fenomenul demografic al Chinei. Faptul ca astazi unul din cinci locuitori ai Terrei este chinez constituie o realitate cu multiple determinari si consecinte pentru economia unei tari in curs de dezvoltare. Privite din Europa,aceste consecinte par ingrjoratoare pentru perspectivele posibilatii de dezvoltare a Chinei. Problema demografica pare a comporta atat avantaje cat si dezavantaje. Populatia sa atat de numeroasa constituie, dupa unii autori, o solutie cel putin temporara, pentru sporirea extensiva a productiei agricole, cat si industriale.

In conditiile trecerii Chinei la strategia modernizarii socialiste s-a dovedit in ultimul timp ca progresul economic depinde de industrializare. O data cu explozia demografica, au aparut in Occident tot felul de teorii care sustin ca sporirea populatiei ar fi un factor de incetinire a cresterii economice (Liebenstein, Demeny, Fori, Zapdon, Hoover) sustinand ca tarile subdezvoltate ar trebui sa-si reduca natalitatea, deoare acestea ar fi cauza intarzieri lor economice. Dar aceste teorii comint 2 erori: neaga rolul crescand al populatiei in dezvoltarea economica si condamna tarile subdezvoltate la incetinirea ritmurilor de crestere economica, aparand astfel decalaje. Nu este insa mai putin adevarat ca un ritm nestapanit de crestere a populatiei poate provoca impedimente reale in calea dezvoltarii, scumpirea investitiilor demografice, diminuarea acumularii si mari dezechilibre economice si sociale, imposibilitatea crearii a milioane de noi locuri de munca si asigurii nevoilor alimentare, educative, locative si sanitare. De aceea economist chinezi sunt de mai multa vreme confruntati cu problema elaborarii unui optim economic. Explozia demografica chineza poate fi sesizata din urmatoarele date asupra evolutiei populatiei, prezentate de Chen Muhua, fost vice-premier al Consiliului de Stat si ministru al Comisiei de Stat pentru planificarea familiei.

Grafic1: Ritmul de crestere a populatiei in China

In 1950, populatia Chinei a fost de numai 563 milioane. Populatia a crescut dramatic prin urmatoarele decenii la un miliard de la Inceputul anilor 1980.

Tinand seama de nivelul foarte scazut al dezvoltarii economice, aceasta explozie demografica constituie ea insasi un veritabil obstacol in calea dezvoltarii si mai ales a cresterii nivelului de trai.

China trebuie sa tina seama de proportiile dintre populatia sa, volumul resurselor material, dar mai ales de venitul national si capacitatea de acumulare in vederea cresterii economice. Desi aceasta economie a facut progrese substantiale in industrie si agricultura, cresterea excesiva a populatiei o situeaza inca la un decalaj de cel putin 1:50 fata de Statele Unite ale Americii si respective de 1:30 in ceea ce priveste venitul national pe locuitor.

Aceasta preocupare este cu atat mai justa pentru China cu cat presiunea demografica este legata si de consecintele in domeniul productiei agricole, ale obiceiurilor milenare, legate de “cultul mortilor” ceea ce face ca mai mult de un sfert din teritoriul Chinei sa fie ocupat de morminte care – dupa relatarile unor martori “sunt pe vecie si nu exista un govern care sa indrazneasca sa se atinga de ele.