Evoluția Hărții Politice a Lumii

HARTA POLITICĂ A LUMII

-Statul şi elementele sale componente-

Conform teoriei germane, statul este un organism viu care trebuie să evolueze, să-şi creeze un spaţiu vital, să cucerească noi teritorii.

Statul este compus din populaţie şi teritoriu de stat. Populaţia reprezintă totalitatea persoanelor localizate într-un teritoriu şi îndeplineşte următoarele condiţii:

• trebuie să fie stabilă

• trebuie să fie relativ numeroasă

Teritoriul de stat este acel teritoriu care are o întindere limitată, se află sub puterea deplină a spaţiului respectiv (putere denumită suveranitate teritorială) şi este compus din:

• teritoriu terestru

• mare teritorială

• ape teritoriale

• platou continental

Marea teritorială reprezintă porţiunea de mare de o lăţime determinată care se întinde de-a lungul teritoriului unui stat şi care este supusă suveranităţii sale.

Apele teritoriale reprezintă fâşia de mare ce se desfăşoară de-a lungul ţărmului unui stat, de la linia de bază spre larg, nu mai mult de 12 mile marine. Linia de bază este punctul cel mai avansat al uscatului în mare şi depinde uneori de maree.

Platoul continental este continuarea sub apele mării a uscatului până la o anumită distanţă de ţărm, dar nu mai mult de 365 mile marine. Acesta cuprinde fundul mării şi subsolul regiunilor submarine. Aici statul suveran are drepturi exclusive şi depline asupra resurselor minerale şi organismelor vii ce păstrează contactul permanent cu fundul mării.

Zona economic exclusivă este acea fâşie de mare ce se întinde de la limita de bază dincolo de limita mării teritoriale până la o distanţă de 200 mile marine. Oamenii au drepturi egale în ceea ce priveşte:

• exploatarea

• conservarea resurselor biologice sau nebiologice, inclusiv producerea de energie (se

• gestiunea adaugă energia mareomotrică)

Zona contiguă este acea fâşie de mare ce se întinde dincolo de limita exterioară a mării teritoriale până la o distanţă de 24 mile marine. Statul riveran are drepturi de jurisdicţie şi control privind securitatea sanitară, vamală şi de imigraţie pe teritoriul său.

Elementul definitoriu în teritoriul de stat este frontiera de stat (graniţa), adică linia imaginară ce desparte teritoriul a două sau mai multe state, unind diferitele puncte de pe suprafaţa terestră sau marea teritorială şi spaţiul aerian.

Frontierele pot fi:

a). naturale: terestre (zone montane) – linia care uneşte punctele cele mai înalte

fluviale (în funcţie de zona talvegului)

maritime

aeriane (proiecţia frontierei terestre) – se opreşte la limita superioară a atmosferei

b). artificiale: geometrică (linie dreaptă)

astronomică (urmeaza paralel linia sa sau a meridianelor)

-Evoluţia hărţii politice a lumii-

Harta politică a lumii, alcătuită din totalitatea reţelei de state şi teritorii reprezintă o categorie istorică şi este un ansamblu, complex teritorial alcătuit din totalitatea statelor naţiune şi un număr de teritorii cu statut special. Dincolo de a fi o reprezentare geografică a sistemului global al statelor şi a altor unităţi politico-teritoriale, se constituie ca expresie finală a unui proces istoric de formare şi evoluţie a fenomenului politic. De-a lungul evoluţiei sale, harta politică a suferit o serie de modificări hotărâtoare (migraţii, expansiunea turcă, expansiunea arabă şi marile descoperiri geografice), unele dintre acestea păstrându-se până în prezent.

În decursul istoriei, formele şi funcţiile statului au evoluat, diversificându-se şi completându-se. Ulterior abordărilor conceptului de stat, a teoriilor geografice asupra apariţiei şi evoluţiei statelor (teorii deterministe moderne, teoria organică a statului, teoria ariilor centrale, teoria integrării teritoriale, teoria teritoriului unificat, teoria integrării si dezintegrării naţiunii), au fost amintite şi elementele fundamentale ale existenţei statului: populaţia, teritoriul, sistemul politic naţional.