Parlamentul European

ARGUMENT

Unul din proiectele de anvergură care venea în “ajutorul Europei suferinde de dezastrul economic şi social” parvenit la sfârşitul celui de al doilea Război Mondial, impunea în mod imperios o schimbare care, cum s-a dovedit a fi ulterior prefaţă creării unei mari construcţii politice şi economice a Europei Unite.

Iniţial prevăzut printre viitoarele instituţii europene, impunerea unei adunări parlamentare internaţionale totusi avea să se dovedeasca a fi dificilă. Pe de o parte reticenţele britanicilor faţă de orice formă de “supranaţionalitate”, iar pe de altă parte problema dureroasă a reintegrării Germaniei într-o Europă democratică n-au permis alegerea acestei “constituante europene” care ar fi generat evoluţia ulterioară.

Astfel apare Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (1952), apoi Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (1957), care comportau o adunare parlamentară, dar o adunare parlamentară funcţionând în cadrul unei simple comunităţi economice, comunitate redusă iniţial la cărbune-oţel, iar mai apoi extinsă şi la alte sectoare ale economiei.

Acesta este punctul de plecare al unei adunări care ulterior va fi încununat cu titlul impunător de “Parlament European”. Dar, va cunoaşte însă, foarte rapid, un destin prodigios. Pe de o parte, îşi va spori reprezentativitatea până la momentul de a fi desemnată prin vot universal, devenind astfel prima Adunare Parlamentară internaţională din istorie aleasă prin vot direct de cetăţenii statelor din Europa.

Pe de altă parte, înainte de alegerea sa directă, această adunare va întreprinde o cucerire lentă, dar sistematică de puteri, care o va apropia din ce în ce mai mult de un organism parlamentar clasic. În fine, profitând de sporul de prestigiu conferit de votul popular, ea va înceta foarte curând să se comporte ca adunare a unei Comunităţi Economice Europene pentru a se profila ca adunare politică a unei Uniuni Europene, fondată juridic şi proclamată la 1 noiembrie 1993.

Toate acestea justifică numele de Parlament European, termen ce va fi folosit de acum înainte în actele oficiale ale tuturor statelor membre.

Lucrarea de faţă îşi propune să facă o analiză asupra evoluţiei instituţionale şi decizionale a Parlamentului European, să descrie modul de apariţie, natura juridică a Adunării Parlamentare, organizarea şi funcţionarea Parlamentului European. Pe lângă analiza funcţiilor Parlamentului lucrarea mai are ca scop studierea fenomenelor juridice şi de altă natura care influenţează acţiunea externă a Uniunii Europene, precum şi observarea dinamicii relaţiei Parlamentului European cu celelate instituţii (Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri, Curtea de Justiţie, Parlamentele naţionale şi organizaţiile internaţionale).

Parlamentul European este prin natura sa unica instituţie reprezentativă comunitară supranaţională de bază a Uniunii Europene şi de aici, odată cu evoluţia, dezvoltarea multilaterală a Uniunii Europene, trebuie să evolueze obiectiv şi instituţia Parlamentului, axându-se pe un model inedit contemporan de organizare a activităţii autorităţii legislative şi să promoveze o protecţie socială adecvată cetăţenilor din statele membre şi în relaţiile internaţionale.

Activitatea Parlamentului European trebuie organizată pe solide baze ştiinţifice, ţinând cont de principiile juridice verificate pe parcursul evoluţiei Uniunii Europene. De la această activitate porneşte deschiderea Comunităţii Europene spre colaborare şi spre o adevarată democraţie.

Studierea rolului Parlamentului European în Comunitatea Europeană şi a conexiunilor acestuia cu organismele statelor membre devine importantă atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic deoarece configuraţia instituţiilor reflectă originile funcţionale ale Comunităţii şi modul în care au evoluat puterile în condiţiile în care nu s-a ajuns la o constituţie europeană cu care să poată fi confruntate sau înspre care să tindă.

Scopul de bază scontat în lucrare vizează analiza modului de apariţie, natura juridică a Adunării Parlamentare, organizarea şi funcţionarea Parlamentului European, fenomenele juridice şi de altă natura care influenţează acţiunea externă a Uniunii Europene.

Obiectivul principal trasat este de a conferi o nouă dimensiune acestui fenomen integrator important al realităţii Comunităţilor Europene. Analiza plenara a acestui fenomen complex ar fi imposibilă fără relevarea acestor aspecte, deoarece această construcţie politică şi juridică originală nu se poate realiza izolat, separat, de realitatea vieţii în care se manifestă statele europene.

Pentru atingerea obiectivului preconizat, lucrare de faţă îşi propune să abordeze următoarele probleme generate de fenomenul unionist european:

- Analiza originii şi evoluţiei construcţiei europene;

- Analiza reglementării problemei integrării europene în tratatele internaţionale şi influenţa lor asupra evoluţiei acestei probleme;

- Analiza bazei juridice de funcţionare a Parlamentului European, structura Parlamentului European, atribuţiile, particularităţile procedurii legislative;

- Cercetarea pe bază juridică de funcţionare a Parlamentului European, structura Parlamentului European, atribuţiile, particularităţile procedurii legislative.

CAPITOLUL I

LOCUL ŞI ROLUL PARLAMENTULUI EUROPEAN ÎN CADRUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE

Efectele destabilizatoare a două războaie sângeroase şi slăbirea poziţiei Europei în contextul internaţional au dus la conştientizarea pe scară tot mai largă a faptului că numai pacea şi acţiunea concertată pot transpune în realitate visul unei Europe puternice, unite. Astfel, s-au evidenţiat două concepţii ale construcţiei Europei: a unei simple cooperări, păstrându-se suveranitatea statală existentă, şi cea a unui proces de unificare a Europei, ceea ce mai târziu va fi numit „Integrare a Europei”.

La început au fost puse bazele unei comunităţi a oţelului şi a cărbunelui, pentru a îngropa odată şi pentru totdeauna securea războiului. Ulterior s-au adăugat alte activităţi economice precum agricultura. În cele din urmă s-au pus bazele unei adevărate pieţe comune pentru mărfuri, persoane, servicii şi capital, la care, din 1999, s-a alăturat moneda unică.

Astfel, a luat fiinţă treptat Uniunea Europeană. Iniţial a fost mai degrabă o colaborare de ordin economic şi tehnic. Cu douăzeci de ani în urma, odată cu primele alegeri pentru Parlamentul European, legitimitatea democratică a Comunităţii, care până la acea dată aparţinuse doar Consiliului, a fost considerabil întărită.

Pe de o parte, Adunarea Parlamentară, a fost şi rămâne în centrul uneia din cele mai aprigi polemici postbelice, care nu s-a stins în fapt niciodată. Iar pe de altă parte, mai mult decât în cazul altor instituţii trebuie să distingem exact între evoluţia de facto a puterilor şi competenţelor Parlamentului European şi evoluţia de jure, amendată prin texte precum Tratatul de la Bruxelles, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Nisa.

Parlamentul European este instituţia democratică care asigură reprezentarea cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene. Acesta reprezintă, în formularea Tratatatului de la Roma din 1957, “popoarele statelor unite în Comunitatea Europeană”

Parlamentul European a fost, iniţial, un organ consultativ, care a devenit o instituţie foarte importantă în cadrul sistemului instituţional comunitar.