Parlamentul Uniunii Europene

Baza normativa a activităţii Parlamentului European

Capitolul 1 Istoricul Parlamentului European

1.1.Apariţia Parlamentului European

În opinia mea, eu cred că denumirea de Parlament a fost folosită pentru prima dată de o cronică scrisă în 1183, fiind folosită şi în secolul XIII,.

Crearea unu parlament a apărut în urmă cu multe secole, fiind abordată de către filosofi, scriitori, regi, împăraţi, istorici având ca surse de inspiraţie, după cum spune şi Gyula Fabyan, Nicole Mihu, Emod Veress, având ca surse de inspiraţie sau modele istorice pentru actualul Parlament următoarele:

• În 1693, William Penn (primul guvernator al Pesylvaniei) în opera sa ,,An Eassay Towards the Present and future Peace of Europe by the Establishment of an European Dyet, Parliament or Estates) a elaborate un proiect al uniunii europene.

• În secolul XVIII abatele francez Saint=Pierre vorbeşte în operă sa ,,Le projet de paix perpetuelle’’(1713)despre crearea unei confederaţii europene,care să aibă un congres ca organ permanent format din delegaţii tuturor popoarelor.

• La sfârşitul secolului XVII, economistul englez Jeremy Bentham în planul său despre ,,pacea eternă vede în Europa Unită o confederaţie de state care ar dispune de o adunare generală europeană şi un sistem de apărare comun.

• În 1814, contele Saint-Simion, că socialist utopist, în operă sa ,,Planul de reorganizare a societăţii europene’’ vorbeşte de asemenea despre necesitatea creării unui parlament European.

La congresul de pace de la Paris din 1849, celebrul scriitor francez Victor Hugo prevestind, că ,,va veni ziua aceea când vom trăi ca cele două grupări imense Statele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Europei să-şi dea mâna peste oceanul care îl împarte şi prin aceasta îşi vor schimba stăpânul multe produse şi va înflori comerţul şi industria’’, îşi exprimă convingerea că noua Europă va dispune de un senat care va avea un rol asemănător cu parlamentul englez.

În Franţa, prima adunare generală a nobilimii feudale cu denumirea de ,,Etats Generaux’’ a fost convocată de Filip al IVlea în 1932.

Adunarea era formată din cei mai important nobili pe bază de invitaţie personală din partea regilor, după mai mult timp fiind invitaţi şi reprezentanţii oraşelor, vasalii şi ţăranii liberi. Aceste adunări însemnau un organ care consfinţea intenţiile şi iniţiativele regelui. Regele se consultă mai mult cu nobilimea importanta(,,notables’’) deoarece între clasele sociale nu existau relaţii de cooperare,după 1614 această adunare nu a mai fost convocata.

În Germania-secolul XII, Adunarea imperial şi-a început activitatea (Reichstag) şi-a început activitatea cu participarea nobilimii şi a reprezentanţilor oraşelor, la nivel naţional.

În Anglia apariţia Parlamentului are legătură cu numele lui Simo de Monfart, care în 1265 s-a răsculat împotriva regelui,care ulterior a fost capturat de el în lupte. În anul în care Monfort a fost învins,regale a fost nevoit să convoace primul parlament din Anglia, care a primit denumirea de ,,parlamentul-model’’. De aceea ori de câte ori regale avea nevoie de impozite, dorea să declare război sau să solicite acordarea unor atribuţii suplimentare pe plan naţional, era nevoie să apeleze şi la sprijinul şi voturile parlamentarilor.

În Italia exercitarea democraţiei directe a devenit din în ce mai îngreunata, din această cauză membrii adunărilor populare îşi alegeau reprezentanţii care participau la senat sau la consiliu.

In Spania instituţia adunărilor reprezentanţilor poporului purta denumirea de ,,cortes’’ şi a apărut în secolul XII. În secolul XIII, Cortess-ul din Castilia hotăra problemele moştenirii tronului, stabilea cheltuielile curţii regale, participa la activitatea legislative şi avea atribuţii de control privind guvernarea.

În Rusia(sec XIII-XIV) adunarea purta denumirea de ,,Drujina’’ în care voievozii sau cnejii se înconjurau cu un cerc de boieri loiali. Ulterior a apărut duma ca şi consiliu voievodal, fiind cunoscută şi adunarea popular numită ,,Viece’’. Aceste adunări erau formate doar din clasă conducătoare cu scopul sprijinirii domnitorului, neavând o importantă chiar aşa mare.

În societatea europeană au apărut statele, fiind formate pe bază de ereditate, avere, profesie sau privilege şi purtau denumirea de ,,statele’’.Adunarea naţională-dietă era cea mai importantă arma a acestor clase faţă de monarhi.

Sfârşitul secolului XVI inceputul secolului XIX Europa era bântuită de epidemii, războaie,conflicte religioase însă Jean Bodin şi Thomas Hobbes sunt cei care au văzut ieşirea din această haos prin absolutizarea şi amplificarea puterii centralizate.

În perioada absolutismului, parlamentele nu au avut nici un rol în conducerea statelor europene. Această perioadă s-a încheiat odată cu revoluţia franceză din 1789.

Părerea istoricilor este însă ca prima adunare naţională adevărată din Rusia a avut loc pentru prima dată în 1566, care a fost aşa numitul ,,Sobor’’ din Zemskii.