Flora și fauna endemică de pe glob

La suprafata Pamantului, mediile de viata sunt variate, dar ele se pot reduce la trei medii principale: acvatic, terestru si subteran, care formeaza tot atatea domenii de viata.

Plantele populeaza in special mediul acvatic si cel terestru, unde formeaza adevarate zone de vegetatie cu o dezvoltare uneori luxurianta. Urmarind, cronologic, evolutia covorului vegetal al Terrei, numerosi oameni de stiinta au incercat sa imparta uscatul in anumite diviziuni, punand in evidenta raporturile ce exista intre asociatiile vegetale si factorii mediului, tinandu-se cont, in primul rand, de clima fiecarui teritoriu in parte.

Pana in present, sunt cunoscute mai multe sisteme de clasificare, insa cea mai detaliata este cea a lui G.Lemee (1967),care prezinta urmatoarele regiuni si subregiuni biogeografice ale uscatului:

1. Regiunea Holarctica

Cuprinde emisfera nordica, si anume, intreaga Europa, Africa de Nord, cea mai mare parte a Asiei, America de Nord, precum si insulele din nord-vestul Africii( Azore, Madeira, Canare) si insulele Japoniei. In aceasta regiune, datorita canditiilor ecologice mai putin favorabile, flora si fauna sunt sarace mai ales in zona arctica si boreala.

Datorita climei si a conditiilor fizico-geografice, predominante in aceasta regiune sunt padurile de foioase si de conifere.Tinand seama de specificul florei si vegetatiei ,acestea se pot imparti astfel:

• Padurea boreala canadiana: reprezentata de regiuni cuprinse intre Terra Nova si stramtoarea Bering. Specia predominanta este molidul alb (Picea glauca), insotit de molidul negru (Picea mariana). O specie interesanta, care ocupa un areal intins in cadrul padurii boreale canadiene, este bradul de balsam (Abies balsamea), din a carei rasina se extrag cantitati mari de asa-numitul “balsam de Canada”.La aceste specii de conifere se mai adauga cateva foioase, cum ar fi mesteacanul de hartie (Betula papyrifera) si mesteacanul de Alaska (Betula resinifera).

• Padurea boreala eurasiatica se intinde intre Peninsula Scandinavica si Kamceatka, iar ca insule izolate, apare in Muntii Pirinei, Carpati si Caucaz.In tinutul Siberian intalnim varietati ale molidului adaptate la conditiile specifice locale, cum ar fi Picea koraiensis, care formeaza suprafete intinse de paduri in aceasta zona. In partea asiatica, molidul este inlocuit de bradul siberian (Abies sibirica), si unele specii de larice (Larix sibirica, Larix dahurica) rezistente la frig. In zona de nord-est a Chinei si in Japonia apar un numar mare de conifere specifice: pinul (Pinus jezoensis), laricele (Larix leptolepsis) si criptomeria (Cryptomeria japonica). Europa se face remarcata prin prezenta bradului (Abies alba), care a gasit, in timpul glaciatiei cuaternare, un refugiu in sud-vestul Europei si de aici s-a extins in zona centrala, unde ocupa astazi suprafete reduse in partea superioara a etajului fagului, in Mtii Pirinei, Carpati si Rodnei. In restul Europei s-au extins specii relictare: bradul de Grecia (Abies cephalonica), bradul de Spania (Abies pinsapo), care il intalnim spontan si in tara noastra in zona Portilor de Fier si Abies hosmmueleriana.

• Padurile de conifere de pe litoralul Pacific. Acest tip de padure se caracterizeaza printr-o mare uniformitate, insa alaturi de speciile predominante cum ar fi tsuga (Tsuga heterophylla), duglasul (Pseudotsuga taxifolia) si arboreal vietii (Thuja plicata), amintim si alte specii caracteristice precum: giganticul arbor-mamut (Sequoia gigantean si Sequoia sempervirens), inalti de pana la 100m si cu un diametru de 20 m, care au populat in Tertiar si tinuturile Europei si Asiei.In padurile milenare de Sequoia intalnim un bogat strat arbustiv, alcatuit din coacaz (Ribes), dracila (Berberis), afin (Vaccinium), etc.

• Padurile de foioase din Europa si Asia Occidentala, care cuprind in afara padurilor pure de foioase cu stejar sau carpen, un diversificat strat arbustiv avand o compozitie floristica variata: vonicerul (Evonymus europaea), lemnul raios (Evonymus verrucosa), la care se mai adauga malinul alb (Padus racemosa) si numeroase plante iubitoare de umbra: rodul pamantului (Arum maculatum), mierea ursului (Pulmonaria obscura), iarba moale (Stellaria holostea),etc.Indreptandu-ne catre Sud, in Europa Rasariteana, apar o multime de elemente submediteraneene: stejarul pufos (Quercus pubescens) si scumpia (Cotinus coggygria), cunoscute in aceasta regiune si sub denumirea de sibliac, iar inspre Nord intalnim specii deosebite precum ciresul pasaresc (Prunus avium), pecetea lui Solomon (Polygonatum officinale) sau caprifoiul tatarasc (Lonicera tatarica).

• Padurile din China Orientala si sud-estica. Dintre speciile endemice, relicte conservate numai aici, amintim unele conifere: gingo (Ginkgo biloba) si Metasequoia, descoperita in anul 1945 in China Centrala.