Geografia Etniilor

Geografia etniilor ca parte componenta a Geografiei sociale si culturale, castiga un rol stiintific abia la finele sec. al XX- lea. Şcoala germana a fost promotoarea noţiunilor legate de etnie prin reprezentanţii săi : Alexander von Humbolt, Karl Ritter si Friedriech Ratzel. Şcoala geografica franceza s a remarcat in special prin studiile efectuate de Paul Vidal de la Blanche care este considerat si părintele Geografiei Regionale. Aceştia s au axat pe 2 tipuri de determinism geografic : un determinism firesc, in care cauzalitatea dintre etnie si mediu înconjurător a căzut pe redarea corecta a corelaţiilor geografice si istorice, si un determinism brutal, bazat pe conexiuni fataliste, neclare sau ireale.

Geografia etniilor este disciplina care releva repartiţia spaţiala a totalitatii populaţiilor de pe glob, văzuta prin prisma evoluţiei geografico-istorice, a analizei de limba si a legăturii acestora cu alte popoare.

Studiile etnice actuale au in vedere 3 paliere principale de interpretare geografica :

-Modul de viata al unei singure etnii sau al comunitatilor etnice specifice unui anumit teritoriu;

-Evoluţia progresiva a societatii etnice in timp si in spaţiu, dar si raportul de extensiune al etniei in funcţie de condiţiile naturale si de resursele regiunii geografice in care s au constituit si in care trăiesc in prezent;

-Problematica si complexitatea amplasării stabilimentelor de civilizaţie etnica.

Relaţia dintre etnie si mediu geografic este foarte complexa. De exemplu vecinatatile etnice din oraşele americane s au dezvoltat pe seama imigranţilor impartiti in anumite zone din spaţiul metropolitan. Localizarea lor in aceste oraşe mari s a produs datorita cautarii unui loc de munca. Grupurile etnice americane sunt asociate mai mult cu mediul geografic. Astfel scandinavii s au aşezat in Minnesota, finlandezii in nordul statului Wisconsin, olandezii in statul Michigan, iar italienii in California. Aşezarea lor in aceste zone a fost determinata de atracţia lor spre resursele locale cu care erau obisnuiti inca din tara de origine. Odată cu fenomenul de imigrare apar si problemele de adaptare. Aşezarea intr o zona cu acelaşi relief ca si in tar de origine nu înseamnă si întâlnirea aceluiaşi tip de clima si resurse ca si in locul de baştina, fapt pentru care adaptarea este mai dificila. Englezii si germanii din Wisconsin s au specializat in prelucrarea produselor lactate iar italienii in viticultura. In general imigranţii aduc prosperitate locului in care s au aşezat.

Etnie, grup etnic si minoritate naţionala

Termenul de etnie se refera la o anumita cultura ( tradiţii, limba, religie, obiceiuri ) dar denota si o origine de rasa. Din punct de vedere sociologic etnia se defineşte ca o populaţie care se sprijină pe aceeaşi origine, o tradiţie culturala comuna, specificata de o constiinta de apartenenţa la acelaşi grup, a cărui unitate este redata de o limba, un teritoriu si o istorie identice.

In concluzie populaţia care in cadrul unor limite geografice se identifica printr-o origine comuna si prin aceleaşi caracteristici fizice si culturale se numeşte etnie.

Identitatea rasiala este o problema de percepţie personala sau de grup. De exemplu odată cu destrămarea Iugoslaviei, mass media slovene au adus dovezi asupra etniei specific slavone. Consecinţele culturale si de mediu geografic au fost lăsate pe plan secund, cunoscut fiind faptul ca slovenii fac parte din ramura slavilor de sud, aflaţi la intersecţia catolicismului cu ortodoxismul european.

Etnia combina in mod diferit tradiţiile culturale, rădăcinile istorice ale populaţiei si mediul fizic. In Irlanda de Nord nu este nici o diferenţa etnica intre grupările rivale, dar religia catolica si cea protestanta sunt impedimentul unei bune convieţuiri. In Belgia liantul cultural este limba. Flamanzii din nord formează un grup etnic de peste 6 milioane de persoane. Limba flamanda este un fel de olandeza derivata ; in sudul tarii locuiesc 4 milioane de valoni, populaţie francofona. Flamanzii, se tem de faptul ca grupul etnic mai puternic, valon ii va domina in toate compartimentele vieţii social economice.

Rasa poate fi o puternica forţa in gestionarea etnica. De exemplu in Noua Zeelandă puterea maurilor polinezieni este simţita prin vocea 450.000 de membrii la un total de 4 milioane de locuitori. Identitatea etnica i a determinat pe mauri sa lanseze o campanie de imbunatatire a poziţiei acestora, dorind chiar si recastigarea unui teritoriu autonom extins pe jumătate din întreg spaţiul Noii Zeelande.

Grupul etnic este folosit pentru a descrie o minoritate care traieste intr-un stat si care nu a ajuns la statutul de naţiune din cauza dimensiunilor mai mici. Un grup etnic este un grup social care are o alta limba, sau cel puţin un dialect diferit, o unitate intre membrii săi, o cultura individuala si un nume particular. Membrii unui astfel de grup au origine comuna, si sunt diferentiati prin rasa, religie sau origine naţionala. Existenta unor asemenea grupuri etnice este in general rezultatul migraţiilor.