Hazarde Naturale - Vulcani

1. Introducere

Vulcanii şi activitatea lor au impresionat omul încă din cele mai vechi timpuri, datorită măreţiei spectacolului oferit, dar şi datorită distrugerilor, pierderilor şi pagubelor produse.

Vulcanismul reprezintă „unul dintre cele mai spectaculoase fenomene de la suprafaţa Terrei, chiar şi a altor sateliţi sau planete, având o importanţă deosebită pentru formarea mediului de viaţă”. (Posea, 2001)

Denumirea de „vulcan” provine de la cuvântul latinesc „Vulcanus”, reprezentat de zeul focului la romani şi greci şi de la numele unei insule din Marea Mediterană în care se găseşte un vulcan activ. (Grecu, 2006)

Încă din Antichitatea a apărut interesul oamenilor de ştiinţă pentru studierea vulcanilor.

În sec.V î.Hr., filozoful Empedocle a murit în timp ce observa de aproape o erupţie a Vulcanului Etna.În anul 79 î. Hr., Pliniu cel Bătrân a murit şi el în timp ce observa erupţia Vulcanului Vezuviu. Erupţia a fost descrisă de către nepotul său.

Printre aceştia se află şi omul de ştiinţă, Alfred Rittmann, care a afirmat următoarele impresii despre vulcani: „Atunci când auzim vorbindu-se de activitatea vulcanică ne gândim în primul rând la marile erupţii ale vulcanilor, la fluvii de lavă care se revarsă din pantele abrupte ale munţilor şi se rostogolesc la vale distrugând totul în calea lor, la ploi de pietre şi cenuşă, la nori incandescenţi şi la gaze toxice, la explozii care dezmembrează munţi întregi şi cutremură Pământul, pe scurt la moarte şi distrugere. Acel care a fost martor la o astfel de erupţie nu va putea să uite niciodată acest spectacol măreţ; el va fi puternic impresionat de contrastul dintre forţa năvalnică a naturii şi neputinţa omului.”

Din punct de vedere geografic, definim vulcanul ca o deschizătură a scoarţei terestre sub forma unui orificiu sau a unei fisuri, prin care sunt aduse la suprafaţă materiale sub diferite forme: lave, cenuşi vulcanice, fragmente de rocă şi gaze.

2. Răspândirea vulcanilor pe Glob

Vulcanii se împart în două categorii: vulcani activi şi vulcani stinşi. Se consideră că există 800 de vulcani activi . Sunt situaţi în zonele de subducţie, în zonele de rift şi în „punctele fierbinţi ale Terrei”. (vezi fig.1)

Zonele de subducţie sunt reprezentate de Cercul de Foc al Pacificului, care însumează 62% din vulcanii activi (Indonezia, Filipine, Japonia, Insulele Aleutine, Insulele Kurile, în vestul Americilor şi chiar Italia cu vulcanii Vezuviu şi Etna).

Din categoria vulcanilor care se întâlnesc de-a lungul rifturilor amintim vulcanii din zona Marelui Rift African, dar şi vulcanii din partea centrală a Oceanului Atlantic.

„Punctele fierbinţi ale Terrei” sunt reprezentate de vulcanii din Insulele Hawaii.

87% dintre vulcani vin în contact direct cu populaţia de pe insule şi continente, aceştia reprezentând cele mai periculoase hazarde şi riscuri naturale de pe Glob.

Fig.1 Răspândirea vulcanilor pe Glob