Extras din referat
Adâncul Marii Negre este un rezervor uriaș de hidrogen sulfurat, un gaz solubil în apă, care se aprinde în contact cu oxigenul atmosferic și care are o putere calorică mai mare decât cea a gazului metan.
N.I. Andrusov (1890) descoperă prezența stratului de apă bogat în hidrogen sulfurat și lipsit de oxigen în timpul expediției la bordul navei Cernomoreț, aprofundând apoi cercetările sale pe parcursul mai multor expediții.
După cel de-al doilea Război Mondial apar cercetări de detaliu privind procesul de reducere al sulfaților și procesul de producție a H2S.
Distribuția pe verticală a cantității medii de H2S reflectă o creștere continuă de la 150 m adâncime până la -2000 m.
Analiza distribuției producției și consumului de H2S a relevat existența unui orizont cu producșie maximă situat între 500 și 1000m adâncime, a unui orizont de consum maxim mai sus de -500 și un orizont neutru, sub
-1000m.
Poziția vericală a interfeței anoxic-suboxic este distribuită foarte neuiniform, rezultând un relief cu ”coline” și ”depresiuni” variabil în timp.
Formarea H2S începe cu adecvația sulfurilor la suprafața mării, care variază în funcție de intensitatea proceselor de turbulență și advecție.
În stratul soboxic(SOL) au loc procese de oxidare a sulfurilor în două stadii: la început sulfurile sunt oxidate la sulfuri elementare și tiosulfați; apoi tiosulfații sunt oxidați la sulfați cu ajutorul bacteriilor chemolithoautotrofe.
După formarea H2S la nivelul chemoclinei, acesta se poate acumula sau poate fi descompus prin oxidare: H2S+2O2=SO4+2H
În bugetul H2O din Marea Neagră un rol important îl are intruziunea penei de apă mediteraneană prin Str. Bosfor.
Conținut arhivă zip
- Hidrogenul Sulfurat in Marea Neagra.pptx