Industria petrolieră a României în perioada interbelică

Existenta petrolului în România a fost semnalata înca din secolul XVII de catre calatorii straini ce strabateau tinuturile românesti, dar si în lucrarea domnitorului Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei (1716). Exploatarea titeiului, pâna la folosirea lui în calitate de combustibil, era

destinata satisfacerii nevoilor localnicilor, rafinarea primitiva începând în jurul anilor 1840-1845, în zona Comanesti din Moldova. În anul 1856, lânga Ploiesti, a fost instalat primul sistem modern de distilare, în scopul obtinerii petrolului lampant, utilizat pentru iluminat.

Pâna spre sfârsitul secolului XIX, industria petrolului din tara noastra a avut un caracter national, principalii exploatatori fiind reprezentanti ai tinerei burghezii autohtone.

Numeroasele avantaje, legate de transport si posibilitatea de extractie, pe care petrolul le prezenta fata de carbune (sursa principala de energie folosita pâna la mijlocul secolului XIX) au generat o evolutie surprinzatoare a industriei energetice mondiale. Astfel, descoperirile tehnice si stiintifice realizate pe parcursul secolelor XIX si XX au transformat petrolul într-un factor de influenta decisiv pentru mediul politic si economic international. În aceste conditii, tari lipsite de resurse petroliere precum Marea Britanie, Germania, Franta, Belgia, Olanda, Italia au actionat energic, atât înainte, cât si dupa primul razboi mondial, pentru acapararea câmpurilor petroliere existente în Europa, Asia sau Africa.

Inventarea motorului cu combustie interna si utilizarea lui pe scara larga a sporit cererea mondiala pentru produsele distilate, extractia petrolului din România atragând interesul unor mari trusturi internationale si importante investitii externe. În anul 1913, cele mai bogate si accesibile zone pentru exploatarea petrolului erau: Prahova (cu o pondere 84% din totalul cantitatilor extrase), Buzau (8%), Dâmbovita (4%) si Bacau (2%), cele mai importante sonde fiind cele de la Moreni, Bustenari, Câmpina, Gura-Ocnitei, Moinesti.

Productia de titei din România a înregistrat o crestere rapida la sfârsitul secolului XIX în conditiile dezvoltarii, pe plan mondial, a industriilor bazate pe folosirea carburantilor, iar pozitia geografica avantajoasa a tarii noastre în raport cu principalele piete comerciale au atras numerosi investitori straini. Astfel, pe parcursul a 40 de ani, între 1860 si 1900, statisticile evidentiaza o crestere de peste 206 ori a productiei de titei.

Într-o perioada scurta de timp, în industria petrolului se înregistra cea mai mare concentrare de capital strain plasat în economia româneasca si cea mai ridicata rata a profitului, comparativ cu celelalte industrii. Afluxul masiv de capital strain în industria petroliera româneasca s-a produs, în special, dupa aprobarea legii minelor din 1895, care prevedea un regim avantajos pentru investitiile în exploatarile miniere. În perioada 1903 –1908 a fost observata o importanta schimbare în ceea ce priveste nationalitatea capitalurilor investite în industria petroliera.

Prezenta capitalurilor straine a impulsionat dezvoltarea industriei petrolului din România, prin utilizarea unor instalatii si utilaje moderne si crearea infrastructurii necesare transportului titeiului din zonele de exploatare catre rafinarii si apoi catre porturi sau principalele statii de cale ferata.

În aceste conditii, productia de titei din România a prezentat un trend ascendent imprimat la sfârsitul secolului XIX, prezentând o singura perioada de declin (anii 1916-1919) când, intrarea României în razboi de partea fortelor Antantei, a impus distrugerea sondelor de petrol, astfel încât acestea sa nu poata fi utilizate de catre armatele Puterilor Centrale, în cazul în care acestea ar fi cucerit teritoriul românesc.

Dupa intrarea trupelor germane în România, cele mai multe dintre sondele de exploatare a petrolului au fost repuse în functiune, astfel încât, în anul 1919 productia de titei românesc ajunsese la aproape o jumatate din productia înregistrata în anul 1914. Dupa razboi, companiile franceze, engleze si mai târziu cele americane au realizat investitii importante în industria petroliera.

Acumularile de capital din industria petroliera româneasca au determinat, în timp, importante transformari economice si sociale în tara noastra prin cresterea productiei de titei, sporirea exportului, ocuparea fortei de munca si altele. Efectele patrunderii capitalurilor straine în economia României pot fi apreciate pozitiv în masura în care au stimulat valorificarea bogatiilor naturale ale tarii.