Lacurile Glaciare din Italia

Italia este un stat suveran european, situat în cea mai mare parte pe Peninsula Italică şi cuprinzând şi câteva insule la Marea Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia şi Sardinia. Se învecinează cu Franţa la nord-vest, Elveţia şi Austria la nord şi Slovenia la nord-est. De asemenea înconjoară două enclave independente: San Marino şi Vatican.

Italia a fost un loc de origine al multor culturi europene, precum etrusci, romani şi sabini, al mişcărilor culturale moderne, cea mai notabilă fiind Renaşterea. Roma este un sediu al Bisericii Romano-Catolice, şi a fost pentru o perioadă lungă centrul civilizaţiei occidentale.

Italia constă în principal dintr-o peninsulă care se extinde în Marea Mediterană, unde împreună cu două mari insule, Sicilia şi Sardinia, creează diferite compartimente ale mării: Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest şi în final Marea Ligurică la nord-vest.

Italia cuprinde o parte continentală, formată din versantul intern al arcului Alpilor şi Câmpia Padului, şi o alta peninsulară, ocupată de lanţul muntos al Apeninilor, de dealuri şi înguste câmpii litorale.

Alpii, în N, se prezintă sub forma unui zid masiv care se desfăşoară pe cca.1200 Km pe direcţia V-E şi fac parte dintre lanţurile muntoase cu caracteristici alpine pronunţate cu piscuri abrupte, cu depresiuni adanci şi văi prelungi şi cu lacuri rezultate în urma glaciaţiilor. Pe aceeaşi direcţie se disting Alpii Piemontezi, cu cele mai mari altitudini din Italia, Alpii Lombarzi mai puţini înalţi – dar cei mai extinşi şi uşor accesibili la poalele cărora s-au format, prin bararea unor văi glaciare, mari lacuri glaciare, precum Maggiore, Como, Garda şi Alpii Veneţieni, cu bogat relief carstic.

Apeninii, care ocupă cea mai mare parte a peninsulei şi se continuă şi în insula Sicilia, sunt fragmentaţi şi prezintă altitudini mai mici decât Alpii. Sunt cunoscuţi pentru caracteristicile lor vulcanice: câmpuri de lavă ,vulcani activi, lacuri vulcanice, cutremure frecvente.

Lacurile glaciare din Alpii Italiei

Alpii formează cel mai maiestos lanţ muntos din Europa datorită caracteristicilor lor morfometrice, înălţime şi spaţiu de desfăşurare. Aceşti munţi au cunoscut toate cele patru faze glaciare cuaternare specifice glaciaţiei montane: Günz, Mindel, Riss şi Würm, care au generat o gamă largă de forme de relief şi păstându-se şi în prezent gheţari. Alături de gheţarii actuali, lacurile adăpostite in aceste forme ating cea mai mare dezvoltare faţă de celelalte lanţuri muntoase ale Europei.

În lanţul alpin propriu-zis se întâlnesc variate tipuri de lacuri glaciare: lacuri situate direct pe gheţari sau în crevasele acestora, lacuri situate la confluenţa a doi gheţari, lacuri de baraj glaciar, lacuri de circ glaciar, lacuri în văi glaciare suspendate, lacuri de baraj morenaic lateral şi lacuri în roci moutonèes.

Peisajul alpin deosebit este dat de toate tipurile genetice de lacuri, de dimensiuni mici care permit cartografierea la scări detailate, insă acelşi lucru nu se poate spune si despre lacurile cu dimensiuni mari, care sunt adevărate mari interioare, situate la poalele sudice şi nordice ale Alpilor. Lacurile de pe versantul sudic sunt puţine, dar grupate pe o distanţă de numai 200 km, începând cu lacul Orta la vest, Mggiore, Lugano, Como şi Iseo, în est. Aceste lacuri păstrează cel mai bine caracteristicile lacurilor de vale glaciară, fiind alungite, adânci si cu baraj in rocă si morenic.

Pe versantul sudic al munţilor Alpi puterea de eroziune, de subsăpare a gheţarilor a fost mai mare, unde se întâlnesc si adâncimile cele mai mari. Dacă luam în considerare şi altitudinea la care se găsesc aceste lacuri, între 200 şi 300 m, din care scădem adâncimile vom constata că baza gheţarilor era sub nivelul mării.