Minerale

Introducere

GEOLOGIA este o ştiintă a Pământului,axată pe studiul globului terestru,cu toate ansamblurile sale interioare si exterioare,fapt ilustrat de însăşi denumirea sa,care provine de la cuvintele greceşti geos=pământ şi logos=ştiinţă.

GEOLOGIA vizează cunoaşterea şi înţelegerea naturii,constituţiei şi proprietăţilor fizice şi chimice ale Pământului,precum şi a genezei,vârstei şi a proceselor şi transformarilor pe care acesta le-a suferit in decursul timpului.

MINERALUL este o substanţă solidă naturală,anorganică şi omogenă , cu compoziţie chimică definită.

Mineralele au avut un loc important în evoluţia omului şi în extinderea civilizaţiilor.

Oamenii din epoca de piatră foloseau unelte primitive din cremene. Cu aproximativ 10.000 de ani in urmă, ei au deprins tehnica extracţiei cuprului din minereurile sale naturale, şi au inventat bronzul, un aliaj de cupru şi staniu, care a marcat începutul epocii de bronz.

GEOLOGIA reunește mai multe domenii de cercetare, deservite de discipline proprii, interconectate intr-o mare măsură alcătuind, însă, un ansamblu unitar:

• Domeniul constituției structurale, al caracteristicilor generale și al proprietăților pământului și ansamblurilor sale interioare și exterioare-GEOFIZICĂ, GEOLOGIE STRUCTURALĂ, GEOTECTONICĂ, GEODINAMICĂ, GEODEZIE, iar ca discipline asociate: VULCANOLOGIE, OCEANOGRAFIE, SEISMOLOGIE etc.

• Domeniul vârstei și istoriei Pământului cuprinde studiul formării, evoluției, datării și colerălii secvențelor care constituie aranjamentului geologic- PALEONTOLOGIE (cu ramurile PALEOZOOLOGIE și PALOBOTANICĂ), MICROPALEONTOLOGIE și PALINOLOGIE etc.

• Domeniul compoziției și caracteristicilor chimice ale Pământului cuprinde studiul de detaliu al mineralelor și rocilor- CRISTALOGRAFIE, MINERALOGIE, PETROLOGIE și în mod particular, studiul distribuției și migrației elementelor chimice, atât la nivelul mineralelor și rocilor, cât și la scara globului- GEOCHIMIE.

• Domeniul studiului corpurilor cerești din Sistemul Solar și dincolo de acesta- ASTROGEOLOGIE, COSMOCHIMIE tec.

• Domeniul aplicațiilor practice este deservit în esență de toate tipurile de studii și tehnici utilizate în toate celelalte domenii, care prezintă finalitate legată de activitățile economice: prospecțiunea și explorarea pentru resurse minerale și energetice; cunoașterea caracteristicilor fizico-mecanice și chimice ale părților superficiale a Pământului (roci și soluri) în vederea implantării structurilor de abitație și industriale, precum și a utilizării în agricultura; previziunea și controlul factorilor de risc vulcanic și seismic; realizarea de studii ambientale cu caracter special etc.

MINERALE TOXICE

Cinabrul

• Clasă: Sufluri

• Sistem de cristalizare:Trigonal

• Habitus:Prismatic

• Formulă chimică:HgS

• Duritate:2

• Densitate:8

• Clivaj:Perfect

• Spărtură:Concoidală spre neregulată

• Culoare:Roşu sau brun-roşiatic

• Luciu:Adamantin

Numele înseamna “sângele dragonului”.

Cinabrul este un mineral format din mercur şi sulf. Este un mineral important, deoarece din acesta se extrage mercurul pentru uz industrial. Mercurul este un element metalic destul de valoros, deci acest mineral poate fi considerat un mineral industrial.

Se formează lângă vulcani şi depozitele de sulf, cristalul de un roşu strălucitor fiind extrem de periculos. Odata ce i se schimbă consistenţa, cinabrul eliberează mercur şi duce la pierderea cunoştintei sau chiar moarte.

Printre mineralele care se asociază adesea cu cinabrul se numără: baritina, calcitul,

calcedonia, marcasita, mercurul nativ, opalul, pirita, cuarţul, stibina şi realgarul.

Cele mai mari zăcăminte se află lângă Almaden, Ciudad Real, Spania, iar cele mai importante zone de extracţie ale cinabrului sunt China, Moschellandsberg (Germania), Monte Amiata (Toscana, Italia), Huancavelica (Peru), Muntele Avala (Serbia), Idria (Slovenia), Arkansas şi California (Statele Unite ale Americii).

În România, s-au găsit eşantioane de cinabru la Izvorul Ampoiului din Valea Dosului, Munţii Apuseni.