Mobilitatea teritorială a populației

1. Mobilitatea teritoriala a populatiei

1.1. Conceptul de mobilitate teritoriala

Evolutiei speciei umane, raspandita astazi pe intreaga planeta, ii este caracteristica, in anumite limite, mobilitatea, expansiunea si retractiunea teritoriala. Aceasta particularitate este cunoscuta sub denumirea de migratie si poate fi definita drept miscarea teritoriala a oamenilor atat in limitele unei tari cat si in afara lor.

Notiunea de mobilitate are o sfera foarte larga de cuprindere de la cea teritoriala şi pana la cea sociala. In acest sens putem defini mobilitatea populatiei ca procesul prin care persoanele isi schimba statutul rezidential, profesional sau social.

In mod corespunzator, schematizand se pot distinge: mobilitatea spatiala (teritoriala sau geografica), mobilitatea profesionala si mobilitatea sociala, schimbarea statutului matrimonial, schimbarea statutului educational.

Dintre toate cea mai complexa, si care influenteaza in acelasi timp si celelalte tipuri de mobilitati este mobilitatea spatiala, teritoriala sau geografica a populatiei. Este un proces care cuprinde suma deplasarilor populatiei in spatiu, determinate de cauze variate, pe distante mai mari sau mai mici, insotite sau nu de schimbarea definitiva (permanenta) a domiciliului.

Echilibrul natural dintre populatie si resurse se modifica in mod esential fie prin aparitia unui surplus de populatie, constituindu-se astfel o zona de emigratie, fie prin aparitia unui surplus de resurse, constituindu-se în acest caz o zona de imigratie. Atunci cand presiunea demografica asupra resurselor naturale si sociale atinge o anumita limita, emigratia apare ca o necesitate. Migratia permite o restabilire a echilibrului atat in zona de plecare cat si in zona de sosire, indeplinind astfel o functie obiectiva.

Geografia studiaza acest fenomen in primul rand ca factor al cresterii populatiei in teritoriu, ca factor al cresterii urbane, ca factor al miscarii generale a populatiei, ca fluxuri de populatie care modifica numarul si structura populatiei in localitatea de origine si in localitatea de destinatie, caracteristicile demografice ale celor doua populatii, ca factor al omogenizarii sociale, in ultima analiza. Fenomenul este deosebit de amplu si cu implicatii pe toate planurile. In definirea migratiei si analiza generala a fenomenului migratoriu se utilizeaza o serie de termeni specifici: emigratia, exodul demografic, imigratia, remigratia. Acesti termeni sunt generati de caracteristicile fenomenului si anume: zona de plecare, zona de sosire, intensitatea migratiei, natura migratiei etc.

Emigratia se refera la plecarile (iesirile), de populatie dintr-o anumita zona, indiferent de marimea sau nivelul taxonomic al acesteia. Ea cuprinde in conditiile normale, numai surplusuri de populatie si nu produce modificari esentiale, in piramida demografica. Exista, insa, situatii determinate de cauze multiple, cand in procesul migratoriu este antrenata o populatie mai numeroasa decat surplusul demografic producandu-se o destructurare a comunitatii respective.

In functie de factorii si conditiile care favorizeaza sau determina deplasarea, distingem cateva categorii de populatie si anume:

Populatia migratoare – este vorba de acea parte a populatiei care se deplaseaza in teritoriu si isi schimba domiciliul si locul de munca;

Populatia navetista – aceasta categorie este formata din populatia ce se deplaseaza zilnic – alternant – pentru munca in teritoriu;

Populatia sezoniera – in aceasta categorie este inclusa populatia ce se deplaseza ( indiferent de distanta ), pentru munca pe o perioada determinanta sau periodic ( lunar, anual ), in localitati balneoclimaterice sau de agrement, pentru tratament medical sau recreere folosind perioada de concediu sau vacanta;

Populatia flotanta – este vorba de populatia ce se deplaseaza pentru munca, recreere sau in alte scopuri, in alta localitate decat cea de resedinta, fara a-si schimba domiciliul de baza, pentru o perioada mai mare de 48 de ore.

1.2. Cauzele migratiei

Cauzele generale ale miscarilor migratorii sunt multiple:

- suprapopularea, considerata de cei mai multi principala cauza, este un fenomen demografic ce are o puternica determinare economica;

- dezvoltarea cailor de comunicatie favorizeaza la un moment dat, mai ales in tarile dezvoltate, dispersarea industriei in teritoriu, proces care este inevitabil urmat de migratie, in special a fortei de munca;

- transportul maritim a constituit in perioadele trecute motorul migratiilor intercontinentale;

- cauzele de ordin social includ migratiile care au la baza considerente de ordin politic, istoric, religios, cultural si chiar traditii;

- cataclismele si maladiile sunt de asemenea cauze care determina imigrari si emigrari masive si bruste;

- de ordin psihologic, cum ar fi populatia din zonele de campie care este fascinata de regiunile inalte muntoase.