Poluarea apei

Argument

Apa, aerul și solul constituenți ai biosferei sunt cunoscuți sub denumirea de factori de mediu.

Cunoașterea condițiilor de viață din cadrul fiecărui factor de mediu conduce la o protecție eficientă a mediului. Pentru aceasta este necesar să se cunoască sursele de poluare, respectiv poluanții, modul de dispersie a poluanților, efectele poluanților asupra mediului și măsurile de prevenire și combatere a poluării factorilor de mediu pentru a crea condiții propice vieții pe Terra.

Poluarea apei determină modificarea proprietăților apei ca urmare a activităților umane.

Dezvoltarea economică și socială din ultima vreme impune luarea unor măsuri sistematice pentru împiedicarea urmărilor dăunătoare ale exploatării neraționale a apei dar și a altor componente ale mediului pentru protecția apelor, aerului, faunei și florei

Pentru a putea folosi durabil tot ce ne oferă natura energie, materii prime, hrana - trebuie pe de o parte, să înțelegem cât de mare este capacitatea naturii de a reface ceea ce noi consumăm, iar pe de altă parte, să găsim acele mijloace prin care să controlăm, să monitorizăm în permanență activitățile care pot modifica starea mediului.

A ocroti și îmbunătății mediul înconjurător pentru generațiile actuale și viitoare a devenit pentru umanitate un obiectiv primordial.

Protecția apelor constituie o problemă importantă pentru funcționarea și dezvoltarea localităților și pentru menținerea echilibrului ecologic.Unul dintre indicatorii eficacității protecției apelor este calitatea lor. De aceea, cunoașterea și determinarea calității apelor a fost și va fi de o importanță foarte mare și în viitor,mai ales pentru comunitățile locale care nu dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă.

Cunoașterea tipurilor de poluanți,modul de dispersie și a efectelor lor asupra mediului și asupra sănătății este foarte importantă și numai așa poate să conducă la instituirea unor măsuri corecte și la timp pentru de protecțiea apei și a mediului înconjurător.

Motivația alegerii temei, a avut la bază și dorința de a aplica deprinderile și cunoștințele dobândite la școală într-o problemă importantă cu care se confruntă populația din mediul:calitatea apei.

I-Considerații teoretice

I.1.Noțiuni generale despre poluare

Calitatea apei este un ansamblu convențional de caracteristici fizice, chimice, biologice și bacteriologice, exprimate valoric, care-i permit încadrarea într-o anumită categorie și îi conferă însușirea de a servi unui anumit scop.

Sănătatea se definește în mod curent ca starea unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat.Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definiția următoare:„Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”.Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic.

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau calității ei, astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale sale cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează ecosistemele, diminuează resursele biologice și pune în pericol sănătatea omului.

Conform Consiliului OCDE (Organizatia pentru Cooperare Economica și Dezvoltare) în 1974, poluarea apei reprezintă ,,introducerea de câtre om, direct ori indirect, de substanțe ori de energie în apă care antrenează consecințe prejudiciabile de natura a pune în pericol sănatătea umană, a vătama resursele biologice și ecosistemele, a aduce atingeri agrementelor ori a împiedica alte utilizari legitime ale apei’’.

Poluantul este un factor (materie sau energie), produs de om sau datorat unor procese naturale, a cărui prezență în mediu într‐o cantitate care depășește o limită care poate fi tolerată de una sau mai multe specii de viețuitoare, sau de către om, împiedică dezvoltarea normală a acestora.

Poluarea apei ‐ orice alterare fizică,chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă, inclusiv depașirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activitățile umane, care o fac improprie pentru folosirea normală, în scopurile în care această folosire era posibila inainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996).

I.2.Tipuri de poluare a apei:

- În funcție de proveniența sursei de poluare se deosebesc două tipuri de poluare:

A-Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale și se produce în urma interacției apei cu atmosfera (când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta), cu litosfera (când se produce dizolvarea rocilor solubile) și cu organismele vii din apă.

B-Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigației etc.

- În funcție de natura poluantului poluarea apei este:

1. poluare fizică

1.1 termică deversarea în apele naturale a unor lichide calde utilizate ca refrigeratoare în diferite industrii (nucleară, metalurgie, siderurgie, centrale termice) sau a apelor menajere.

1.2 cu substanțe radioactive‐ deșeuri provenite din industria nucleară sau din depozitele de roci radioactive

2. poluare chimică (organică sau anorganică)‐ cea mai frecventă formă de poluare; se produce cu o mare varietate de substanțe, unele biodegradabile, altele cu grad ridicat de persistență și nivel ridicat de toxicitate.

- poluarea cu compuși ai azotului (azotați, azotiți, amoniac);

- poluarea cu compuși ai fosforului,

- poluarea cu pesticide;

- poluarea cu produse petroliere;

- poluarea cu produse tensioactive.

Poluarea chimică organică este generată de prezența substanțelor organice, de tipul glucidelor, lipidelor sau proteinelor în ape. Ea este specifică apelor uzate rezultate de la fabricile de hârtie și celuloză, abatoare, din industria petrochimică și de sinteză organică. Descompunerea substanțelor organice și a produșilor generați prin descompunerea lor se realizează de către microorganisme, prin procese chimice cu consum de oxigen.Ca produși de descompunere a substanțelor organice rezulta fenoli, amâne, uree, amoniac, hidrogen sulfurat (H2S), nitrați și nitriți. Poluanții acestor ape sunt prezenți în cantități mari, unele substanțe poluante fiind toxice pentru viețuitoare chiar și în cantități reduse (pesticide). Compușii organici de sinteză au în general o persistență ridicată în mediu (compuși organoclorurati).

Poluarea chimică anorganică este generată de compuși anorganici, de tipul sărurilor. Ea este caracteristică industriei petroliere de extracție, industriei petrochimice și industriei chimice anorganice (industria clorosodică). Acizi și bazele libere rezultate în procesele de producție

Determină formarea unor ape uzate cu valori extreme ale pH-ului ce pot fi stresante sau letale pentru organismele acvatice (DIUDEA și colab, 1986).