Potențial natural din Italia

Aşezare

Situat în Italia, în apropiere de Messina şi Catania, vulcanul Etna are înălţimea de 3340 m, fiind cel mai înalt şi cel mai activ vulcan din Europa. Se estimeaza ca vulcanul erupe la fiecare 3 luni, si ca la fiecare 150 de ani, erupţia vulcanică distruge o localitate.Înălţimea sa este controversată, datorită distrugerii parţiale a conului vulcanic prin erupţiile sale, care au format până la 400 de cratere secundare. Aria de acţiune distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafaţă de 1250 km².

Eruptii violente

Nu o data,ci de mai multe ori în decursul secolelor Etna şi-a demonstrate capacitatea de a azvârli bolovani mari cât Scogli dei Ciclopi,pe distanţe chiar mai lungi,şi încã mai dã şi azi dovezi spectaculoase ale furiei ce mocneşte în adâncurile sale.

Erupţii masive au fost înregistrate în 475 şi 396 î.Hr. ,în 812 sau 1169 d. Hr. şi în secolul al XIV-lea.

ĺn 1669,Etna s-a zguduit din temelii,zvârlind milioane de tone de lava,care au distrus oraşul Catania de la poale şi tot ţinutul din jur.Erupţii mai mici- mai mult de zece în secolul al XX-lea – au devastate în mod regulat terenurile agricole şi au îngropat sate întregi.

Deşi activitatea sa dateazã din timpuri mitice,Etna este totuşi un Vulcan tânãr.A apãrut din mare cu apoximativ un million de ani în urmã şi a erupt pentru prima data acum 500 000 de ani .ĺn prezent este cel mai mare vulcan activ din Europa,având o circumferinţã a bazei de aproximativ 160 km şi acoperind o suprafaţã cât a Londrei,cu tot cu suburbia.

Ca şi în cazul altor vulcani,inãlţimea Etnei variazã; în present vârful sãu mãsoarã 3 350m,dar acum un secol era cu aproape 30m mai înalt.Craterul nu este nici el stabil,dat fiind cã erupţiile distrug culmile vulcanilor,lãsând în loc depresiuni circulare,numite caldera,în vreme ce noi vârfuri se înaltţã nu departe.

Etna a avut cel puţin încã doua vârfuri înaintea celui actual,iar pe unul dintre versanţi se cascã o caldera enormã – o gurã cu circumferinţa de 20 km,ai cãrei pereţi verticali coboara pânã la 900 mm adâncime.

Toate aceste transformãri lasã strania impresie cã te afli în prezenţa unei creature vii,primitive şi uriaşe.

Senzaţia este accentuatã de “rasuflarea” gazelor şi a vaporilor emanaţi din minicratere şi fisuri.

De fapt ca şi alţi vulcani activi,Etna seamanã mai degrabã cu o valvã defectã ce acoperã un “punct vulnerabil” în scoarţa terestrã.

Erupţiile sale sunt alimentate de un rezervor de lavã lung de 30 km şi adânc de 4,situate sub munte şi alimentat de enorme cantitãţi de materie topitã plinã cu gaze,alfatã în strãfundurile Terrei.

Uriaşa presiune acumulatã cautã debuşeuri în roca muntelui şi izbucneşte la suprafaţã sub forma unor fântâni de foc ,nori şi gaze sulfuroase şi torente de lava ce se scurg pe pantelel vulcanului.

Fertilitate de pe urma focului

S-ar putea crede cã locul nu este deloc prielnic aşezãrilor umane.Totuşi,pantele Etnei constituie una dintre cele mai populate regiuni ale Siciliei.

Deşi râurile de lava lasã în urma lor distrugeri mari,ele sunt lente şi nu prea numeroase,rareori ucigând pe cineva.

Pantele vulcanului sunt bine udate de izvoare,iar datoritã cenuşii vulcanice solul a devenit unul dintre cele mai fertile din lume.

Oamenii culeg chiar şi cinci recolte de legume pe an,fructele cresc din abundenţ,iar bogãţia viilor de aici e proverbialã.De aceea,încã din negura vremurilor,localnicii continua sã-şi reclãdeascã mereu satele în acelaşi loc.

Dintotdeauna oamenii de aici,atraşi de fertilitatea solului,au înfruntat violenţa muntelui înarmaţi doar cu rugãciuni cãtre Cel de Sus.Legendele spun cã,o data sau de douã ori,vãlul Sfintei Agatha,purtat in procesiune solemnã,a oprit înaintarea lavei;când însã minunile nu se produc,sãtenii îşi acceptã soarta cu o resemnare filosoficã şi îşi reconstruiesc satele peste ruinele celor distruse.

Primele eforturi de a înfrânge erupţiile prin mijloace fizice nu au stârnit un entuziasm deosebit.ĺn 1669,locuitorii din Catania au încercat pentru prima data sã schimbe direcţia fluxului de lavã,sapând un şanţ în jurul localitãţii.Dar când au vãzut cã râul de materie topitã se putea nãpusti asupra unui sat vecin au renunţat.

Metode moderne

Probleme similare au apãrut şi mai recent.ĺn erupţia care a vut loc în 1991-1992,ce ameninţa în mod direct oraşul Zafferana,reprezentantul autoritãţilor,vulcanologul Franco Barberi,a subliniat cã mult mai periculloase decât revãrsarea de lava,sunt şuvoaiele subţiri de materie topitã ce se scurg în mare vitezã prin fãgaşurile şi tunelurile sãpate chiar de ele,pentru a izbucni apoi spre suprafaţãspre poalele muntelui.

De aceea,elicoptere ale forţelor Aeriene Italiene şi ale Marinei Americane au aruncat blocuri uriaşe de beton legate intre ele în canalele dinspre vârful vulcanului,dinamitând în acelaşi timp tuneleurile de la altitudini mici.

Pentru piloţii elicopterelor, care zburau prin pãtura de gaze,abur şi fum,operaţinea a fost extrem de riscantã ,dar blocurile au fost plasate în cele din urmã în locurile stabilite.Cãzând în zonele dinamitate ale tunelelor,acestea au blocat scurgerea, determinând lava sã se reverse pe pantele superioare,unde s-a solidificat şi a împidicat alte posibile revarsari.

Pentru moment,oraşul Zafferana a scãpat,oarecum,Câteva case de la periferie au fost deja pãrãsite.ĺntr-una dintre ele,cu ospitalitatea caracteristicã sicilienilor,proprietarul a lãsat pe o masã o sticlã de vin.”Pentru Etna”,a explicat el,in glumã.”Muntele este oboist si probabil cã-i e sete.”