Probleme de Mediu Generate de Turism în Județul Brașov

1. Introducere

Petrecerea timpului liber a devenit o preocupare din ce în ce mai mare a omului modern, dornic să evadeze din cadrul artificial al oraşului către mediul liniştit şi odihnitor pe care îl conferă natura.

Turismul, una dintre activităţile dezvoltate în timpurile contemporane, are caracter creativ, sportiv sau cultural, constând în parcurgerea unor distanţe şi vizitarea unor monumente de artă sau naturale, a unor localităţi, obiective turistice etc. Turismul în natură cu scop recreativ este în continuă creştere.

Aproape toate zonele cu multă vegetaţie, situate în apropierea centrelor populate, sunt asaltate de numeroşi turişti la sfârşit de saptamână. În timpul vacanţelor estivale, exodul oamenilor spre munţi şi ţărmul mării se amplifică. Dorinţa omului de a petrece timpul liber în natură a devenit din ce în ce mai puternică; turismul este o necesitate vitală pentru omul modern. Natura începe să patrundă din ce în ce mai mult în viaţa noastră; ea înlocuieşte universul de beton şi sticlă al marilor oraşe. Omul simte nevoia să evadeze din condiţiile lui obişnuite de viaţă, să uite de stresul cotidian. Nevoia de relaxare şi de contemplare a naturii face parte din viaţa omului, este o nevoie absolută, ca nevoia de aer, de alimente etc.

Efectele vacanţelor şi ale turismului în natură sunt deseori negative. Datorită turiştilor care s-au întrecut în deteriorarea mediului şi poluarea solului cu numeroase deşeuri, Poiana Narciselor de la poalele Munţilor Făgăraş s-a aflat în pericol de dispariţie.A fost interzis accesul turiştilor pentru a proteja acest colţ de natură.

Astăzi s-a trecut de la turismul tradiţional la o adevărată industrie turistică motorizată. Aceasta reprezintă un pericol pentru mediul natural.

a) Din dorinţa de a face cât mai accesibile frumuseţile unor locuri din natură, s-au construit drumuri care au tulburat armonia peisajului.

b) Instalaţiile pe cablu prezintă o altă modalitate de intensificare a turismului, aducând sute de vizitatori în zone greu accesibile. Stâlpii acestora, fixaţi pe distanţe mari, s-au instalat însă cu preţul tăierii unor arbori sau al defrişării unor zone împădurite.

c) Potecile făcute de turiştii care nu respectă marcajele duc, deseori, la distrugeri grave. Pe pantele abrupte ale versanţilor, potecile create pot favoriza formarea torenţilor, care antrenează în drumul lor cantităţi mari de rocă, sol, arbori sau vegetaţie ierboasă.

d) Poluarea, cauzată de turişti, reprezintă un pericol pentru mediul natural. Poluarea aerului, prin circulaţia autovehiculelor până în vârf de munte, poluarea apei în jurul camping-urilor şi al cabanelor montane care nu au staţii de epurare, spălarea maşinilor în apele râurilor sunt doar câteva exemple în acest sens. Nici poluarea fonică nu este de neglijat. Zgomotol maşinilor, al motocicletelor, al casetofoanelor sau cel făcut de motorul bărcilor, tulbură liniştea peisajului, acoperă cântecul păsărilor şi deranjează fauna zonei. Poluarea zonelor turistice cu deşeurile menajere ale oraşelor este o gravă problemă; malurile râurilor, lacurilor, marginile pădurilor, râpele sau chiar peşterile devin gropi de gunoi. Ele au ca rezultat degradarea faunei şi florei, poluarea apelor de suprafată şi a pânzei freatice.

e) Construirea spaţiilor de cazare modifică echilibrul local. În general, o amenajare turistică modifică biotopul, având consecinţe asupra biocenozei.

Desigur că nu putem renunţa la excursii, drumeţii, la turism în mijlocul naturii. Ca în toate activităţile umane, şi în domeniul turismului trebuie să existe un echilibru între dezvoltarea lui şi protecţia mediului. Dezvoltarea turismului impune găsirea unor soluţii menite să folosească suprafeţele turistice existente şi să amenajeze altele în zonele de mare atracţie. Cel mai important lucru este educaţia ecologică în scopul devoltării spiritului civic, conducând la formarea unei conştiinţe şi a unei gândiri ecologice despre natură. Rezultatul educaţiei ecologice va trebui să fie o comportare atentă, corectă şi responsabilă faţă de natură.

2. Protecţia naturii şi a peisajului. Biodiversitatea, starea habitatelor naturale, aflorei şi faunei sălbatice

2.1. Starea ariilor naturale protejate

În conformitate cu prevederile legale1, în judeţul Braşov există 32 de arii protejate cu o suprafaţă totală de 28.350 de hectare, reprezentând aproximativ 7% din suprafaţa judeţului. Între aceste arii protejate se disting cele două parcuri, Parcul Naţional Piatra Craiului şi ParculNatural Bucegi.

Începând cu anul 1999, respectiv 2004, Parcul Naţional PiatraCraiului şi Parcul Natural Bucegi au administraţie proprie şi deţin planuri de management. Aceste planuri prevăd luarea unor măsuri stricte de protejare a tuturor habitatelor şi speciilor din interiorul parcurilor.