Procesul European de Integrare

Uniunea Europeana nu este doar o alta organizatie internationala,ca O.N.U.,si nici un guvern menit sa inlocuiasca guvernele nationale.UE se situeaza cumva intre cele doua…mai puternica decat prima,mai putin predominanta decat cea de a doua,rolul sau fiind sa sprijine guvernele nationale in domenii in care actiunea comuna a tuturor guvernelor,statelor member UE este mai eficienta decat daca statele respective ar actiona pe cont propriu.

• CE ESTE UNIUNEA EUROPEANA?

UE este,de fapt,unica.Este o organizatie international care a fost infiintata de guvernele nationale ca modalitate la care pot apela pentru a cadea de accord asupra unor actiuni commune in anumite domenii specifice.Aceste domenii sunt acele arii de politici incare este mai bine pentru tarile UE sa lucreze impreuna decat individual.

UE isi are radacinile in cel de al doilea razboi mondial.Ideea a aparut datorita hotararii europenilor de a preveni repetarea unui astfel de conflict cu immense pierderi de vieti si pagube material:niciun stat nu si-ar ataca cei mai important parteneri comerciali.La inceput,au fost sase tari member,iar deciziile dor vizau in principal domeniul economiei si comertului.In present,UE are 27 de state membre si o populatie de 490 de milioane de locuitori,iar sfera sa de actiune cuprinde o multime de problem importante pentru viata noastra de zi cu zi.

Baza pentru toate actiunile UE este urmatoarea:

1) UE poate actiona numai in domenii pentru care guvernele nationala si-au dat acordul in acest sens.Acest lucru este precizat in tratate.

2) UE trebuie sa actioneza numai atunci cand poate fi mai eficienta decat in cazul in care guvernele national ear action ape cont propriu.Aceasta situatie poarta numele de “subsidiaritate”.

3) UE isi are radacinile in multitudinea de culturi,traditii si limbi europene,precum si in valori comune,precum democratia,libertatea si dreptatea.UE si statele sale member trebuie sa protejeze,sa apere sis a protejeze aceasta mostenire.

-ISTORIA UNIUNII EUROPENE

După Al Doilea Război Mondial, mișcarea întegrării europene a fost văzută de multi ca o scăpare din formele extreme de naționalism care a devastat continentul de două ori. Una din aceste încercări de ai uni pe europeni a fost Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului care a fost declarată drept „primul pas către o Europă Federală”, pornind cu dorința de a elimina orice posibilitate pentru războaie viitoare între statele membre prin intermediul schimburilor intre industriile grele naționale. Membrii fondatori ai Comunității au fost Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos șiGermania de Vest. Primii susținători ai Comunității au fost Jean Monnet, Robert Schuman, Paul-Henri Spaak, Alcide De Gasperi și Konrad Adenauer.

În 1957, șase state au semnat Tratatul de la Roma, care extinde cooperarea anterioară din cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și crează Comunitatea Economică Europeană, înființând o uniune vamală și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice pentru cooperarea în dezvoltarea energiei nucleare. Tratatul a intrat în vigoare în 1958.

Comunitatea Economică Europeană și Euroatom au fost create separat de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, deși împărțeau aceleași instanțe și Adunare Comună. Coducerea acestor Comunități era denumită Comisii, opusul „Înalte Autorități”. Comunitatea Economică Europeană era condusă de Walter Hallstein iar Euroatom integra sectoare de energie nucleară, pe când CEE avea să dezvolte uniunea vamală dintre membri

În anii 1960, au apărut tensiuni cu Franța care dorea limitarea puterii supranaționale. Totuși, în 1965 sa ajuns la un acord iar în 1967 a fost încheiat Tratatul Merger în Bruxelles. A intrat în vigoare la 1 iulie 1967 și a creat un singur set de instituții pentru cele trei comunități, care erau denumite împreună drept Comunitățile Europene, desi era cunoscută doar ca Comunitatea Europeană.Jean Rey a prezidat pentru prima Comisie unită.

În 1973, Comunitățile sau lărgit prin includerea Danemarcei(inclusiv Groenlanda, care a părăsit comunitățile în 1985), Irlanda și a Marii Britanii. Norvegia a negociat aderarea în același timp dar votanții norvegieni au respins planul de aderare într-un referendum, așa că Norvegia a rămas înafara uniunii. În 1979 au avut loc primele alegeri democratice pentru Parlamentul European.

Grecia a aderat în 1981, Portugalia și Spania în 1986. În 1985, Acordul de la Schengen a dus la zona fără controale vamale între cele mai multe state membre și câteva state non-membre. În 1986, steagul european a început să fie folosit de Comunități iar Actul Unic European a fost semnat.

În 1990, după căderea Cortinei de Fier, fosta Germanie de Est a devenit parte a comunității ca parte a noii Germanii unite. O dată cu extinderea către fostele state comuniste din Estul Europei, au fost convenite cirteriile de la Copenhaga pentru statele candidate.

Uniunea Europeană a fost înființată formal când Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare, pe 1 noiembrie 1993, iar în 1995 Austria, Finlanda și Suedia au aderat la nou înființata UE. În 2002, bacnotele și monedele euro au înlocuit monedele naționale din 12 state membre. De atunci, Zona Euro a crescut la 17 state. În 2004, UE a avut cea mai mare lărgire din istorie, când Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia au aderat la Uniune.