Protecția zonei montane

I. PROTECTIA ZONEI MONTANE

1.1. Zona montana

Munţii României constituie o entitate geografică, economică şi socială definită, având relief, climă, patrimoniu natural şi social-cultural, identitate recunoscută în Europa şi în lume.

Zonele montane sunt arii fragile ecologic, ce necesită sprijin pentru protecţie, dezvoltare şi gestionare specifică, determinate de dreptul de diferenţă, recunoscut la nivel european şi mondial, fiind un patrimoniu comun, cu valoare, care trebuie recunoscută de toţi şi conservată.

Principalele resurse ale munţilor României sunt reprezentate de fondul forestier şi de biodiversitate, de flora furajeră a pajiştilor naturale, de ape minerale, de peisaje si de factorul antropic autohton, purtător de tradiţii economice şi culturale, determinant pentru punerea in avaloare a resurselor.

Zona montană a Românie, reprezentând arealul delimitat în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 949/2002 pentru aprobarea criteriilor de delimitare a zonei montane, constituie un teritoriu de interes naţional, economic, social şi de mediu natural, beneficiind de o reglementare distinctă în ceea ce priveşte modalităţile de dezvoltare şi protecţie, punerea în valoare a resurselor, stabilizarea populaţiei şi creşterea puterii economice la nivel local şi naţional, în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural montan, pe baza reglementărilor internaţionale privind dezvoltarea montană durabilă.

Potrivit legii, politica montană are ca scop valorificarea durabilă a resurselor muntelui, conservare peisajului şi a biodiversităţii, precum şi dezvoltarea unor activităţi specifice acestei zone, urmărind realizarea, printre altele, a următoarelor obiective:

a) protecţia şi conservarea resurselor naturale;

b) protecţia şi conservarea ariilor naturale protejate;

c) valorificarea resurselor naturale disponibile, în limitele potenţialului biologic natural de regenerare;

c) aplicarea de măsuri agro-pedo-ameliorative în vederea opririi degradării terenurilor agricole şi silvice.

Printre principiile care stau la baza politicii din zona montană , menţionam:

1) valorificarea optimă a resurselor agricole, piscicole, forestiere, energetice, industriale, artizanate, turistice şi culturale specifice, existente pe teritoriul unei localităţi sau pe un anumit areal ce se constituie ca o entitate naturală în zona montană;

2) diversificarea activitaţilor economice şi de producţie din zona montană fără deteriorarea echilibrului ecologic sau degradarea mediului natural;

3) recunoaşterea existenţei obiective a condiţiilor naturale speciale şi a drepturilor comunitaţilor din zona montană;

4) dezvoltarea şi ridicarea calităţii vietii din zona montană.

1.2. Dezvoltarea durabilă a zonei montane

Pentru dezvoltare durabilă a zonei montane dupa modelul european este necesară o evaluare adecvată a politicii agricole şi a dezvoltarii durabile, în contextul stabilizării populaţiei locale, al identităţii zonei şi mediului şi al dezvoltării şi consolidării gospodăriilor familiale echilibrate, specifice.

În aceste condiţii dezvoltarea durabilă a zonei montane are ca obiective, pe lângă dezvoltarea agriculturii montane competitive şi a altor activităţi de mică industrie şi servicii care să conducă la stabilizarea, dezvoltarea şi prosperitatea gospodăriilor familiale- susţinerea programelor de reconstrucţie ecologică a ariilor naturale protejate, protecţia şi gestionarea mediului montan, conservarea florei şi faunei salbatice şi a habitatelor acestora, precum şi acordarea de compensţtii proprietarilor de terenuri, care le administrează în regim de arie protejată.

Aplicarea strategiei şi politicii Guvernului în domeniul dezvoltării şi protecţiei mediului montan din România este asigurată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Naţională a Zonei Montane şi structurile specializate în domeniu din cadrul directiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală.