Epidemiologia Teniazei

1. Agentul patogen- Tenia. Informații generale

Tenia (genul Taenia) face parte din familia cestodelor, este un gen care cuprinde mai multe specii de viermi lați paraziți intestinali cu forma plată, asemănătoare unei panglici. Membrii genului parazitează intestinele carnivorelor și sunt responsabili pentru cauzarea parazitozelor teniaze și cisticercoze la oameni. Sunt înregistrate mai mult de 100 de specii. [8]

1.1 Caracteristici morfologice

Teniile adulte au corpul turtit, ca o panglică, de culoare albă sau alb-gălbuie, cu o lungime de la 50 cm la peste 10 metri, în funcție de specie. Acesta este format din numeroase segmente, numite proglote. La capătul anterior, mai subțire, se găsește un cap rotund cu rol de fixare, numit scolex, prevăzut cu 4 ventuze și 2 coroane de cârlige. Cu ajutorul scolexului, tenia se fixează pe pereții intestinului gazdei. Formațiunea anatomică de legătură între scolex și corpul teniei se numește gât. Proglotele terminale conțin un număr foarte mare de ouă (peste 100.000), care sunt eliminate în mediu odată cu materia fecala a gazdei. [8]

Fig. 1: Morfologia teniei. 1. ovulul care conține embrionul în carcasa acestuia; 2. Cysticercus lotigicollis; 3. "Capul" viermelui adult Taenia; 4. Una dintre proglote, mărită, care prezintă ovarul dendritic (o), poralul generativ (a) și canalele vasculare (b); 5. Porțiuna unui vierme, care arată aranjamentul alternativ al porilor generatori. [1]

1.2 Ciclul vital

Viermele adult se dezvoltă în intestinul carnivorelor, ca urmare a ingestiei de carne sau organe infestate cu formațiuni larvare. La teniile mature, proglotele terminale, care conțin un număr foarte mare de ouă, se desprind și sunt eliminate în mediu odată cu fecalele gazdei. Ingerate apoi de erbivore (gazdele intermediare), ouăle ajung în intestinul acestora, unde eliberează oncosfere, care trec în sânge și sunt transportate la organele pe care le vor parazita, evoluând în formațiuni monolarvare (cisticerci) sau multilarvare (cenuri, chisturi hidatice) în funcție de specia de tenie căruia îi aparțin. Carnea sau organele infestate, consumate de carnivore, eliberează larvele în intestinul acestora, și ciclul se reia. Boala produsa de tenie se numește teniaza. [8]

Fig. 2. Ciclul vital al T. saginata și T. solium [4]

2. Purtători de agent patogen

Oamenii sunt gazdele definitive pentru Taenia solium și T. saginata. Oamenii sunt, de asemenea, gazdele definitive pentru T. asiatica, un vierme recunoscut în Asia.

Animalele sunt gazdele definitive pentru T. crassiceps, T. ovis, T. taeniaeformis, T. multiceps, T. serialis și T. brauni.

Larvele Taenia se găsesc în mușchi, sistemul nervos central și alte țesuturi ale gazdei intermediare. Larvele sunt mai susceptibile de a provoca boli decât cele adulte. Sunt două forme de infestare larvară: chistercercoza și coenuroza. [2]

2.1 Gazdele intermediare - Cisticercoza și Coenuroză

Gazdele intermediare sunt de obicei erbivore, dar larvele sunt, de asemenea, raportate ocazional la câini și pisici. O gazdă intermediară devine infestată atunci când consumă ouă (sau proglotele ce conțin ouă), care au fost răspândite în fecalele gazdei definitive. Animalele de pășunat pot dobândi ouăle pe pășuni, în vegetație sau în apă contaminată. Oamenii de obicei ingeră ouă de vierme de pe fructe și legume sau direct de pe sol. De asemenea, pot fi infestați prin apă contaminată. Copiii care joacă în murdăria contaminată pot ingera larvele T. multiceps, T. serialis sau T. brauni direct în conjunctivă sau în piele. [11]

2.1.1 Cisticercoză

Forma larvară a Taenia solium, T. saginata, T. crassiceps, T. ovis, T. taeniaeformis sau T. hydatigena se numește cistericoză. Cisticerciile sunt vezicule umplute cu lichid care conțin un singur protoscolex inversat. Cisticerciul este, de obicei, alungit și are aproximativ 1 cm sau mai puțin în diametru.

Cisticerciul poate fi găsit aproape oriunde, dar fiecare specie are o preferință pentru anumite țesuturi. La porci, T. solium cysticerci se găsesc în principal în mușchii scheletici sau cardiaci, ficatul, inima și creierul. La om, această specie se găsește cel mai adesea în țesuturile subcutanate, mușchii scheletici, ochi și creier. Boala serioasă este aproape întotdeauna cauzată de cisticerc în sistemul nervos central sau inima.

- T. saginata la bovine și T. ovis la ovine se găsesc în principal în mușchi;

- T. asiatica și T. taeniaeformis cysticerci se găsesc de obicei în ficat, în timp ce T. hydatigena se găsește și în cavitatea abdominală;

2.1.2 Cenuroză

Forma larvară a T. multiceps, T. serialis și T. brauni este numită cenură. Un cenur este o veziculă care conține protoscolice inversate multiple, atașate la membrana internă a chistului..