Identificarea Zonelor Viticole Europene

Definitia data vinului de Oficiul International al Viei si Vinului este urmatoarea: „Bautura obtinuta pe calea fermentarii spirtoase integrale sau partiale a mustului de struguri.

Este un lucru bine cunoscut ca in tarile cu o viticultura si vinificatie avansata – Franta, Germania, Spania, Italia etc. – termenul „vin" este aplicat doar pentru produsele din struguri. In Republica Moldova astfel sunt denumite si bauturile care rezulta din fermentarea sucului de mere.

Vinul si sanatatea

“Vinul este cea mai sanatoasa si mai igienica bautura”- Louis Pasteur.

El nu este considerat drept una dintre sursele majore de energie din alimentatia omului. Se poate conta pe vin ca imbogatitor in potasiu (K- 0,5-1.2 g/l) sau ca vitaminizant. In afara unor vinuri demidulci sau dulci cu circa 12-70 g/l zahar rezidual, vinul dispune de alcool (9-13 vol.%) care intra in circuitul metabolic si constituie el insusi o sursa de energie, dar aceasta sursa nu este dintre cele mai importante. Vinul se bea din placere si intra in toate dietele de alimentatie rationala ca insotitor al diferitelor mancaruri. Este o adevarata stiinta asocierea vinurilor cu diferitele mancaruri. In Franta, de exemplu, exista o meserie, aceea de somellier , omul care stie sa aleaga vinurile, stie sa recomande la fiecare mancare ce vin se potriveste, sau invers, ce mancare trebuie servita alaturi de un anume vin. Vinul deci nu trebuie inteles in primul rand ca aliment ci ca un insotitor zilnic al mancarii in cadrul unei alimantatii rationale si sanatoase.

Vinul in consum

In legatura cu modul in care vinul este pus in consum este normal sa existe rezerve asupra calitatii si stabilitatii vinului “varsat”, vandut direct din butoi si sa apara serioase indoieli asupra duratei sale de consum.

Cu totul alte garantii de calitate si stabilitate ofera vinurile imbuteliate “la producator” , trecute in prealabil printr-un proces de conditionare, maturare si control. Aceste sunt vinurile de care consumatorii se pot apropia cu incredere, mai ales atunci cand ei afla, din cele scrise pe eticheta, ca este vorba despre produsele cu care ei s-au mai intalnit si pe care le apreciaza. Oricum , vinurile de inalt nivel calitativ , cu denumire de origine, nu pot fi altfel comercializate decat ca vinuri imbuteliate, deci ca vinuri pentru care garantia de calitate este maxima, iar riscul deprecierii prin pastrare este minim.

În ceea ce privesşte clasificarea vinurilor este traditionala clasificarea vinurilor dupa culoare lor in albe, roze si rosii, toate cele trei varietati fiind prezente in sortimentul de productie autohtona.

In functie de parametrii calitativi si termenele de maturare se deosebesc urmatoarele tipuri: vinuri ordinare (de consum curent) si de calitate superioara (maturate). Vinurile din roada anului curent si cele obisnuite formeaza grupul asa-numitelor vinuri ordinare. Deosebirea dintre ele consta in faptul ca primele sunt comercializate in anul in care a fost recoltata poama, iar celelalte – odata cu inceperea anului urmator dupa recolta din care au fost produse.

Vinurile de calitate superioara maturate se numesc ca atare atunci cand au fost maturate in recipiente tehnologice nu mai putin de 6 luni, insa maturarea vinului in sticle pe parcursul unei perioade de cel putin doi ani si jumatate il transforma in unul de colectie.

In conformitate cu tehnologia aplicata vinurile pot fi naturale (cu continut de spirt de provenienta endogena) si speciale (produse cu aplicarea unor procedee speciale, care conduc la obtinerea de calitati complementare).

Organizatia Internationala a Vitei-de-vie si Vinului a fost initiatoarea Conventiei de nominalizare in corespundere cu denumire de origine (pe piata internationala doar produsele unor anumite teritorii, a tarilor-bastina por purta denumirea istorica). Astfel, sampania este doar vinul clasic efervescent francez, provenit din provincia Shampagne. Un alt exemplu il constituie Xeresul, care in alte tari vest-europene nu este numit altfel decat vin galben (similar Frantei).

Nominalizarea in corespundere cu denumirea de origine este aplicabila fata de vinurile si alte produse ale vinificatiei, care au fost produse intr-o anumita zona geografica si au caracteristici calitative deosebite datorita factorilor de ordin exclusiv natural si (sau) etnografic, specifici pentru zona geagrafica respectiva.

In dependenta de apartenenta ampelografica a soiului, vinurile sunt clasificate in sfera de consum ca europene, provenite din hibrizi ai unor producatori directi, obtinute din soiuri nord-americane, precum si din noi varietati de inalta rezistenta.

In practica vinicola si in comertul cu vinuri se intalnesc de asemenea vinuri mixte din struguri si mere, vinuri naturale din mere, vinuri alcoolizate din mere. Se face deosebire intre vinurile produse pe baza industriala si vinurile de casa.