Mâncăruri și Băuturi Extreme de pe Mapamond

Introducere

Arta culinară e diferită de la o cultură la alta, fie că e vorba de ţări diferite sau de epoci diferite. Într-un fel mîncau romanii şi egiptenii din antichitate, altfel ne alimentăm azi. Anumite feluri de mîncare s-au perpetuat de-a lungul mileniilor, altele au dispărut. Au apărut însă meniuri noi, din cele mai năstruşnice ingrediente. Unele popoare preferă doar gastronomia lor şi acceptă cu greu orice alt fel de mîncare. De pildă, străinii înghit cu noduri piftia şi tochiturile mioritice, iar noi nici nu concepem să ne atingem de preparatele asiatice pe bază de gîndaci, cîini sau viermi. Reţetele culinare ale lumii sunt foarte diverse.

Scurt istoric

• 1.500 î.H: oamenii mîncau ciocolată.

• 1.200 î. H: a fost descoperit zahărul.

• 1.000 î.H.: primele murături.

• 500 î. H.: primii carnaţi şi primele produse de patiserie.

• Antichitatea romană: se mîncau pe post de delicatese limbi de papagal, cocori, flamingo, creier cu petale de trandafir, pîrşi (mici rozătoare) şi garum (măruntaie de scrumbie macerate cu sare, ţinute la cald, în vase închise, vreme de cîteva săptămîni).

• Antichitatea greacă: spartanii mîncau ciorbă neagră, din carne de porc, sare, oţet şi sînge. Bucătarii medievali puneau păsari vii în plăcinte.

• Secolul I: a fost tipărită De Re Coquinaria, singura carte de bucate care ni s-a păstrat din Antichitate. Cuprinde circa două sute de reţete.

• Secolul XVII: în Ţările Române, mămăliga de mei a fost înlocuită cu cea de porumb.

• 1800: la Boston s-a înfiinţat prima şcoală de gătit care preda arta culinară americană.

• 1896: a fost publicată prima carte de bucate, semnată de Fannie Merrit Farmer.

• 1946: s-a înfiinţat Institutul de Artă Culinară, prima şcoală pentru maeştri şi şefi bucătari.

• 1969: apare termenul gastronomie moleculară, lansat de ungurul Nicholas Kurti, bazată pe reacţii chimice.

• 1972: apare mişcarea Nouvelle Cuisine, care recomanda alimente proaspete, gătite simplu.

• Anii ’80: apare mişcarea slow-food, ca reacţie la mania fast-food.

• Sfîrşitul secolului XX: apare bucătăria fusion, care combină elemente ale mai multor tradiţii culinare, fără a se identifica însă cu vreuna anume.

Capitolul 1. Mâncãruri extreme

1. Creier de maimuţã

China este renumita pentru specialitatile sale ciudate, si, chiar daca unele sunt considerate delicatese, peste tot in lume, stim ca are si o parte intunecata. Creierul de maimuta este o specialitate controversata, deseori atribuita chinezilor, desi este prezenta si in anumite tari. Practica degustarii creierului de maimuta a condus la o vanatoare exagerata in Indonezia, in special datorita unei credinte nefondate, in care, creierul de maimuta putea vindeca impotenta. Se presupune ca, in unele bucatarii chinezesti imperiale, creierul de maimuta a jucat rolul de ingredient principal in unele preparate. Fostul valet al Printesei Diana, Paul Burrell, sustine faptul ca ar fi fost servit, pe frunze de banana, cu creier de maimuta si nuca de cocos, pe durata unei vizite.

Tribul Anyang din Cameroon practica o tradiție în care șeful nou de trib ar consuma creierul de la o gorilă vânata, in timp ce un alt membru important al tribului ar mânca inima.

Dar nu numai oamenii mananca creierul de maimuțe. Exista specii de cimpanzei cunoscute să mănânce creierul altor maimuțe caci ofera grasimi in dieta lor.

Creierul de maimuta nu este numai o mancare dezgustatoare, dar este si una foarte riscanta, deoarece consumand-o poti contacta diverse boli de creier fatale. Creierul se mananca chiar crud in unele parti ale Chinei. Descrierea servirii creierului de maimuta este oripilanta. Se aduce maimuta vie, intr-un cos la masa, deasupra caruia se pune o placa de lemn cu o gaura in centru. In prealabil se imabata maimuta pentru a opune mai putina rezistenta.Se scoate capul maimutei prin acea gaura, I se rade blana de pe cap, apoi cu ajutorul unei dalte si al unui ciocan se face o incizie in varful capului, iar partea de sus a craniului este inlaturata. Cu o lingura se iau bucati de creier, care trebuie consumat inainte ca maimuta sa moara.