Sângele ca materie primă

1. Sângele- materie primã.

Fata de cantitatile mari de singe ce rezulta in abatoare si data fiind valoarea lui ridicata, s-au cautat cele mai diferite metode pentru prelucrarea lui ata in abatoare cat si in alte ramuri industriale.

In practica abatoarelor, sangele este utilizat in cea mai mare parte la obtinerea fainii furajere, intr-o masura, mai mica in scop alimentar pentru unele sortimente de preparate de carne si, in industria farmaceutica, la obtinerea diferitelor medicamente.

2. Compozitia chimică a sângelui

Sangele reprezinta 1/12 din greutatea corpului la mamifere si 1/10 la pasari. Compozitia sa chimca variaza in raport cu varsta, specia, starea de ingrasare si intretinerea inainte de taiere a animalelor.

Compozitia chimicii a singelui animalelor, dupa

Soko1ov, este urmatoarea (in%) : apa 79,1-82,1 ; albumine, 16,4-18,9 ; lipide 0,31-0,39 ; colesterol 0,04--0,19 ; diferite substance organice 0,03-0,67 ; substance minerale 0,8-0,9.

Sangele este alcatuit dintr-o parte licfiida - plasma - si din elemente figurate reprezentate prin: globule rosii sau hematii, globule albs sau leuco¬cite si globuline sau trombocite. Culoarea globulelor rosii se datoreste pigmentului pe care-1 contine hemoglobina, care are proprietatea de a fixa oxigenul la nivelul alveolei pulmoriare si a-l ceda la nivelul tesuturilor.

In compozitia chimica a sangelui se gasesc aceleasi substante ca si in carne, insa, in alte proportie. Astfel continutul in apa este mai mare, iar eel de substante uscate proportional mai mic.

Valoarea alimentara si industriala, a- sangelui este conditio-nata de cantitatea si calitatea proteinclor componente, cum si de continutul substantelor actin fiziologice.

3. Metode de prelucrare a sângelui

Stabilizarea sângelui.. In afara de asigurarea unei recoltari corespunzatoare este necesar, ca inainte de prelucrare, sangele, sa fie supus unor operatii care sa impiedice coagularea.

Stabilizarea sangelui este operatia prin care se previne coagulareaacestuia, prin introducerea unor substante care au rol de schimbatori de ioni, si anume ajuta la fixarea ionilor de calciu, care nemaifiind liberi nu mai permit trombogenului sa se transforme in trombinasi deci nuci fibrinogenul sa se transforme in fibrina.

Prin stabilizarea sangelui folosit in scopuri alimentare se foloseste polifosfatul de sodium in doze de o.25g/100 ml, fibrizolul, un amestec de pilifosfati in proportie de 1% fata de sange sau plasmalul.

In unele tara s-a introdus recent produsul Sinantrin 130, care inhibeaza direct actiunea trombinei, ceea ce are importanta practica deosebita, de¬oarece in cazul cand in sangele stabilizat patrunde un cheag de sange sau sange defibrinat nu se produce coagularea. Sangele stabilizat cu fibrizol, cand vine in contact cu un coagul, isi pierde stabilitatea.

Pentru sangele folosit in industria preparatelor de carne, stabilizarea se face cu clorura de natriu in proportie de 3% iar pentru sangele destinat in scopuri medicamentoase stabilizarea se face cu citrat de sodiu in proportie de 0,5% fata de greutatea sangelui.

Ca anticoagulanti se mai folosesc heparina, extrasa din pulmonul de bovine, cum si unele rasini schimbtoare de ioni.

Defibrinarea sângelui. Defibrinarea este prooedeal prin care se reali¬zeaza separarea fibrinei -din sange inainte de coagulare. Defibrinarea sangelui lui se poste efectua in mai mulle feluri. In cazul cand este necesar sa se mentina integritatea globulelor rosii, pentru a se putea separa plasma din singele hemolizat este necesar ca singele sa fie defibrinat manual. In acest scup, imediat dupa recoltare, in primul minut sangele se introduce intr-un recipient unde se amesyeca ebergic timp de 3-5 minute cu o lopata de lemn foarte curate.

Prezenta celor mai neinsernnate urme de sange coagulat impiedica defibrinarea. Firele de fibrina care se formeaza se indeparteaza prin strecurarea sangelui printr-o plasa cu ochiuri.de 1 mm. Prin procedeul manual nu se poate prelucra in mod practic decit o canti¬tate mica de sange, folosit de obicei pentru scopuri alimentare.