Siropuri

1 Definiții și generalități

Siropurile sunt preparate farmaceutice lichide cu un conținut crescut de zahăr, de consistență vâscoasă, destinate administrării interne

Siropurile pot conține 2/3 din greutatea lor de zahăr; siropurile industriale au cel puțin 40% zahăr

În general sunt preparate cu zaharoză înconcentrație de 65% și au densitate de 1,32 care le asigură protecția antimicrobiană

În categoria siropurilor sunt incluse toate preparatele lichide cu gust dulce, dense, sub formă de soluții de uz intern, care au ca vehicul siropul

Zaharoza poate fi înlocuită cu glucoză, fructoză, zahăr invertit sau alte zaharuri și de asemenea pot fi obținute siropuri din polioli, cu gust dulce, glicerol, sorbitol, xilitol, cât și cu edulcoranți sintetici sau agenți vâscozifianți, pentru a conferi vâscozitate asemănătoare siropului de zahăr

Siropurile pot conține una sau mai multe substanțe medicamentoase și substanțe auxiliare ca aromatizanți, coloranți, agenți antimicrobieni; numele și concentrația acestora trebuie să fie indicate pe eticheta preparatului

Unele siropuri nu conțin substanțe medicamentoase, ele sunt destinate a fi utilizate ca vehicul pentru diferite forme farmaceutice lichide de uz intern

Industria de medicamente prepară și alte forme farmaceutice destinate realizării de siropuri:

- pulberi pentru siropuri: prezentare utilizată de industrie pentru unele specialități cu stabilitate foarte limitată, care nu pot fi stocate sub formă lichidă (unele antibiotice de exemplu);

- granule pentru siropuri, de asemenea, o formă farmaceutică solidă, prezentată în flacoane, care conțin granulate bogate în zahăr și substanțe medicamentoase, solubile sau insolubile În momentul întrebuințării, bolnavul adaugă o cantitate determinată de apă peste pulberea sau granulele din flacon și prin agitare se obține o soluție sau o suspensie zaharată, care se administrează cu lingurița dozatoare, ce însoțește flaconul în ambalajul industrial Siropul obținut se poate păstra o săptămână, la temperatura obișnuită;

- doze unitare de pulberi sau granule, condiționate în plicuri termosudabile, care se dizolvă în apă, în momentul întrebuințării; sunt cele mai moderne Aceste tipuri de prezentări rezolvă, de către industria farmaceutică, problema întrebuințării unor substanțe medicamentoase instabile în soluție;

- concentrate pentru siropuri: sunt preparate extractive cu volum redus, obținute prin diferite procedee de dizolvare, extracție și concentrare a unor produse vegetale Aceste soluții concentrate sunt diluate cu sirop și alcool, pentru a obține o concentrație alcoolică finală de 20c, care facilitează conservarea

Forma farmaceutică de sirop oferă o serie de avantaje:

- preparatele prezintă gust dulce, aromat, culoare atractivă, miros plăcut, fiind preferate în special în medicația pediatrică;

- corectează gustul și mirosul neplăcut al unor substanțe, permițând astfel o administrare ușoară;

- se pot asocia diferite substanțe medicamentoase;

- concentrația mare în zahăr are și rolul de a asigura conservarea siropului, având totodată și valoare nutritivă;

- rezolvă problemele de instabilitate a unor substanțe (antibiotice mai ales), în mediu apos, granulate sau concentrate pentru siropuri, care sunt transformate în formă lichidă, de către bolnav;

- siropurile, ca soluție apoasă, oferă o mare biodisponibilitate, fiind forme farmaceutice cu eliberare rapidă;

- comparativ cu soluțiile apoase de uz intern, asigură o protecție asupra mucoasei gastrice la acțiunea iritantă a unor componente asociate în sirop

Printre dezavantaje enumerăm:

- stabilitatea redusă a substanțelor medicamentoase în soluție;

- stabilitate mai mică decât soluțiile la contaminarea cu microorganisme, fungi, pot fermenta ușor;

- ca și soluțiile, ocupă un volum și prezintă o masă mai mari decât cele ale formelor solide, ceea ce impune spații mari de depozitare, transport dificil al recipientelor;

- sunt contraindicate la diabetici și obezi (siropurile cu zahăr)