Sisteme de gestionare a deșeurilor de procesare chimică agroalimentară

În condiţiile creşterii fără precedent a producţiei de bunuri materiale, caracterul limitat al resurselor neregenerabile naturale, exploatarea pe scară largă a resurselor cu conţinut redus de substanţe utile (purtători materiali de utilităţi energetice şi alimentare), intensificarea fenomenului de criză a mteriilor prime şi combustibililor, însoţită de tendinţa permanentă de creştere şi diversificare a procesării industriale, s-a impus un nou mod de „a gândi” şi „modela” dezvoltarea tehnologică, spre economisirea resurselor, valorificarea şi recuperarea lor superioară ecologică şi integrată.

Deşeurile (subprodusele) de procesare chimică agroalimentară sunt remarcabile purtătoare de utilităţi materiale, extrem de diverse. Recuperarea şi valorificarea lor cât mai completă, integrală şi integrată, constituie pentru mediul şi economia oricărei zone, ţări, un obiectiv tehnic şi economic de mare importanţă. Neglijate, nemonitorizate aduc prejudicii mediului prin efecte antiecologice, datorate limitelor procesării tehnologice, fie activităţii umane în sine. Iniţial în categoria de deşeuri au fost incluse materiale de orice natură rezultate din activitatea umană ce nu mai puteau fi folosite. Pentru nominalizarea categoriei respective de materiale se mai accesează încă expresiile: rămăşiţe, resturi, reziduuri, rebuturi etc. Sunt recunoscute, acceptate ca sinonime două dintre acestea: deşeuri şi materiale reziduale, sau reziduuri.

În evoluţia noţiunii de deşeuri ca purtători materiali de utilităţi energetice şi alimentare trebuie subliniate două aspecte:

- eliminarea în timp a produselor reziduale care au fost valorificate ca atare în alte domenii de activitate;

- apariţia unor noi reziduuri ca rezultat al progreselor, diversificării procesării în vederea valorificării materiilor prime sărace în principii utile consumului uman şi nu numai. În afara aspectelor strict tehnice şi economice, trebuie evidenţiat cel puţin în egală măsură, şi aspectul social pe care-l implică apariţia şi existenţa în mediu a deşeurilor.

Dezvoltarea tehnico-economică fără precedent a procesării chimice agroalimentare, pe care a cunoscut-o societatea umană în ultimul secol, a impus modificări dirijate ale mediului ambiant, care au generat erori ecologice, atât din cauza unor imperfecţiuni tehnologice generatoare de deşeuri, cât şi din cauza necunoaşterii în totalitate a efectelor şi implicaţiilor complexe ale acestei activitati asupra mediului şi vieţii în general. Multitudinea şi complexitatea deşeurilor, rezultate din activitatea umană afectează încercările de delimitare strictă a acestora în diferite categorii. Cel mai adesea se întălnesc termenii deşeuri industriale şi neindustriale, cu trimitere în acest ultim caz la cele casnice, menajere. Alţi termeni foarte utilizaţi în acest domeniu se referă la:

- deşeuri de procesare (procese tehnologice);

- deşeuri menajere (activităţi casnice şi de consum);

- deşeuri periculoase (produse toxice, inflamabile, explozive, corosive, infecţioase sau de altă natură, care, introduse în mediu, pot induce daune plantelor, animalelor sau omului);

- gestionarea deşeurilor – activitate legată de formarea, procesarea primară, ambalarea, depozitarea, transportarea, acumularea, procesarea secundară, utilizarea, înhumarea sau distrugerea;

- depozitarea – depunerea deşeurilor în locuri autorizate şi special amenajate în acest scop (poligoane, deponee, spaţii subterane), în vederea înhumării sau păstrării lor temporare pentru o posibilă procesare şi utilizare ulterioară;

- procesarea – efectuarea unor operaţiuni tehnologice (dezmembrare, divizare, presare, brichetare, măcinare, topire – turnare, fermentare, etc.), care modifică compoziţia şi proprietăţile, fizice, chimice sau biologice ale deşeurilor în scopul transformării acestora în materii prime secundare sau „neutralizării” şi evacuării lor fără riscuri ecologice;

- anihilarea („neutralizare”) – procesare fizică, chimică sau biologică a deşeurilor în vederea eliminării ori diminuării proprietăţilor care prezintă pericol pentru calitatea mediului şi sănătatea populaţiei;

- recuperarea deşeurilor – procesare în vederea obţinerii substanţelor reutilizabile ce se conţin în ele în stare pură, folosirea căldurii reacţiilor chimice rezultate din arderea deşeurilor;

- recuperarea, reciclarea – reintroducerea in circuitul economic a deşeurilor, ca atare ori ca materii prime secundare, a semifabricatelor, produselor finite sau energiei. obţinute în urma procesării adecvate a lor (legea nr. 1347/09.10.1997).

Criteriile după care se clasifică deşeurile sunt diverse, acceptate fiind: originea (sursa generatoare), starea de agregare şi proprietăţile lor.