Specii arboricore toxice

Ienupăr - Juniperus communis- Fam. Cupresaceae

Arbust dioic cu înălțime de 1-2 m, care crește spontan în zonele muntoase, la altitudini mari, izolat sau pâlcuri. Prezintă frunze aciculare, ascuțite la vârf, așezate câte 3 într-un verticil. Florile femele sunt formate din 3 serii de solzi. Solzii superiori fertili dau naștere unor pseudobace indehiscente,albastru- brumate,iar solzii inferiori sterili se transformă într-ostea cu 6 vârfuri, situată la partea inferioară a pseudobacei. Florile mascule se prezintă sub forma unor conuri de culoare galbenă.

Acțiune toxică

Datorită faptului că hidrocarburile cu 10 atomi de carbon din compoziția fructelor de ienupăr exercită acțiune nefrotoxică în doze mari sau după administrare îndelungată a unor doze moderate, pseudobacele de Juniperus communis, sunt toxice. Acțiunea toxică debutează cu apariția hematuriei și albuminuriei, astfel încât se recomandă prudență la administrarea internă a fructelor de ienupăr. Din aceleași motive nu se recomandă folosirea în exces a boabelor de ienibahar pentru condimentarea alimentelor.

Tisa - Taxus baccata- fam. Taxaceae

Tisa se prezintă sub forma unui arbore longeviv, ce poate trăi până la 3000 de ani. Datorită culorii roșii și consistenței compacte, lemnil arborelui este foarte apreciat în sculptură și tâmplăria fină, motiv pentru care pădurile din România au fost exploatate, numărul exemplarelor rămase fiind mic, acestea fiind cultivate în parcuri, grădini, iar sporadic pot fi întâlnite în păduri de rășinoase și foioase. Toxicitatea organelor acestui arbore este cunoscută din Antichitate, Teophrastus și mai apoi Iulius Cezar făcând referiri la utilizarea sucului „fructelor” acestui arbore pentru otrăvirea săgeților.

Tisa prezintă otulpină înaltă de 10-15 m, pe care se dezvoltă o coroană bogată, puternic ramificată, deasă, ce se dezvoltă până aproape de sol. Frunzele sunt linear- lățite,lungi de 2-3- cm, late de 2 mm, cu pețiol scurt, lipsite de canale rezinifere. Din florile unisexuate, dioice se dezvoltă o sămânță ovoidă, lemnoasă, acoperită de un țesut roșu numit aril.

Acțiune toxică

Taxolul extras din Taxus baccata, administrat pe cale parenterală, duce la apariția unor fenomene toxice manifestate prin apariția de ulcerații la nivelul mucoasei digestive, alergii, hipotensiune, scăderea granulocitelor neutrofile etc.

Arborele vieții - Thuja occidentalis- Fam. Cupresaceae

Arbore rășinos, originar din America de Nord, Thuja occidentalis decorează prin frecventa sa prezență,ce dă o notă de vitalitate prin persisitența verdelui, grădinile și parcurile din toate arealele geografice, de la zonele de câmpie până la zonele de deal și munte. Înălțimea sa poate ajunge până la dimensiunea de 20 m,dar în scopuri ornamentale se menține sub forma unui arbust. În mod natural, tuia prezintă o coroană de formă piramidală, bine ramificată. Frunzele tuiei sunt solzoase, fiind dispuse pe ramuri în câte 4 rânduri, în modul opus și fiecare pereche de frunze posedă o glandă reziniferă, sferică, verde,care în anotimpul rece se colorează în cărămiziu. Tuia prezintă flori unisexuate, monoice, care înfloresc din aprilie până în iunie. Florile femele, conuri ovoide cu carpele cărnoase, dau naștere unor semințe aripate.