Studiul merceologic asupra alunelor de pământ

PARTEA I

1.Istoric

Arahidele se cultivă pe suprafeţe mari în regiunile calde.

Patria de origine este America de Sud. Cât priveşte zona exactă de origine, persistă incertitudine. Astfel, unii o consideră a fi Argentina, şi anume zona muntoasă, unde se găsesc încă specii strict înrudite. După alte păreri zona de origine este platoul înalt central al Braziliei unde se găsesc tipuri sălbatice bienale de arahide sau regiunea andină a Argentinei şi în special a Boliviei unde există un centru important de forme de arahide. Sunt şi păreri după care în Peru unde se găsesc şi în prezent specii de arahide sălbatice s-ar afla centrul de origine al arahidelor.

In America de Sud s-au găsit vase din lut în formă de alune şi decorate cu alune de peste 3500 de ani Mormintele vechilor incaşi găsite de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud adeseori conţineau urne umplute cu arahide lasate alături de mort pentru a avea hrană în viaţa de apoi.

După descoperirea Americii de către europeni arahidele au fost răspândite în toate colţurile lumii.Aşa au ajuns în Spania unde sunt cultivate şi astăzi.Din Spania negustorii şi exploratorii au răspândit alunele în Africa şi Asia, iar în America de Nord au ajuns odată cu sclavii aduşi din Africa.

2. Importanţa

Arahidele sunt socotite una dintre cele mai importante plante tropicale. Dat fiind conţinutul ridicat în grăsimi şi proteine al boabelor ele cunosc utilizări foarte variate în industria alimentară. Astfel boabele de arahide întregi se folosesc proaspete sau prăjite în hrana oamenilor,în unele ţări cultivatoare constituind aliment de bază (în Republica Mali consumul = 15 kg/an pe cap de persoană).

Făina rezultată în urma măcinării boabelor se utilizează sub cele mai diferite forme în alimentaţia oamenilor. În amestec cu făina de cereale se foloseşte la fabricarea pâinii, biscuiţilor, pastelor făinoase.

Din boabe se poate extrage ulei care este utilizat fie ca atare, fie încorporat în diverse produse.

Se apreciază că jumătate din producţia mondială de arahide se foloseşte pentru extragerea uleiului. Uleiul se utilizează pentru gătit, salată şi mai ales la fabricarea margarinei.

Predomină la arahide utilizarea alimentară. Turtele şi şroturile rezultate în urma extragerii uleiurilor fiind bogate în proteine, constituie un nutreţ concentrat deosebit de valoros pentru hrana animalelor. Turtele se folosesc şi în hrana oamenilor în amestec cu făina de cereale. Astfel amestecul de 75% mei cu 25% făină de turte formează un produs cu 21% proteine foarte valoros.

În scopul folosirii făinii de turte în amestec cu făina de cereale în hrana oamenilor este necesar să se respecte de către fabricile de ulei anumite cerinţe privind calitatea arahidelor, fineţea făinii, presiunea de extragere a uleiului, solvenţii folosiţi.

Mai amintim realizarea din arahide a unei halvale de foarte bună calitate, cu 40-50% proteine, realizarea de lapte vegetal şi brânză şi însuşirea arahidelor de a opri hemoragia. Proteinele de arahide înlocuiesc şi laptele praf pentru a suplimenta laptele de vacă şi de bivoliţă.

Destinaţia pe care o primesc arahidele variază de la o ţară cultivatoare la alta. În aceeaşi ţară destinaţia variază în funcţie de tipul de arahide. La fabricarea untului arahidele târâtore participă în proporţie de 50%, cele spaniole în proporţie de 30-40% iar cele de tip Virginia în proporţie de numai 10-20%. În schimb la valorificarea sub formă de păstăi sărate arahidele de tip Virginia participă în proporţie de 70% iar la fabricarea dulciurilor sunt preferate arahidele de tip spaniol. Pentru fiecare destinaţie arahidele trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Astfel pentru extragerea uleiului arahidele trebuie să prezinte un randament mare de decorticare (72%) şi să aibă un conţinut ridicat în substanţe grase (mai mare de 50%). Pentru a fi valorificate în alimentaţie sub formă de păstăi sau boabe prăjite acestea trebuie să aibă un conţinut în substanţe grase mai mic (sub 45%) şi o greutate mare la 100 de păstăi (150 g).

Alături de utilizările variate a arahidelor, mai trebuie menţionat un important aspect economic, şi anume avantajele legate de cultura lor :

- se obţin producţii mari şi relativ constante la unitatea de suprafaţă ;

- solicită un consum redus de îngrăşăminte ;

- se pot valorifica superior soluri cu o capacitate de producţie mică, cum sunt, de exemplu, cele nisipoase ;

Principalele dezavantaje ale alunelor sunt legate de recoltarea anevoioasă şi de păstrarea anevoioasă a boabelor în urma descojirii păstăilor.