Tehnologii ecologice și echipamente de vârf în prelucrarea produseor vegetale

Floarea soarelui a inceput a fi cultivata in tara noastra relativ tarziu, incepand cu primii ani ai secollui XX. In anul 1910 se semnaleaza cultivarea cu aceasta plata a aproximativ 670 ha, suprafata crescand pana la 6250 ha in anul 1914. Dupa primulrazboi mondial cultura florii-soarelui a capatat o dezvoltare rapida ajungand ca in 1938 sa fie insemantate aproape 66800 ha.

Prin aclimatizarea si crearea unor noi soiuri si hibrizi cu inalta productivitate si bogate in ulei, in anul 1979 productia agricola ajunge la 890 tone de seminte si totodata procentul cojii a scazut de la 30-35% pana la 21-28% iar continutul de ulei a crescut de la 32-35% pana la 44-45%.

Sortimentul de soiuri si hibrizi cultivat in 1979 a cuprins sourile Record si VNIIMK 8931, precum si hibrizii Romsun 52, Romsun 53, Romsun 90, Romsun 301 si Sorem 8. Aceste soiuri sunt capabile sa produca in conditiile anilor agricoli normali, productii de 2500-3500 kg de seminte/ha ceeace inseamna obtinerea a 1000-1400 kg de ulei la hectar.

In timpul formarii si maturizarii semintelor oleaginoase in celule are loc o acumulare de substante hranitoare care au rolul de a asigura germenului functiile vitale, pana cand acesta devine capabil sa-si asigure singur hrana minerala din sol si aer.

Structura anatomica a semintei de floarea soarelui este formata din miez si coaje.

Miezul semintei este constituit din embrion compu sin gemula si doua cotiledoane si dintr-un strat numit endosperm. In cotiledoane si endosperm se gasesc rezervele de baza in substante hranitoare, respectiv si in ulei. Astfel in semintele de floearea soarelui partea cea mai bogata in substante hranitoare se gaseste in cotiledon, in timp ce endospermul are forma unui strat foarte subtire.

Coaja sau pericarpul difera ca structura anatomica de la o samanta la alta, putand ajunge in greutate de la 14-28% din totalul greutatii semintei. Pericarpul este format din trei straturi: epicarp, mezocarp si endocarp. Epicarpul este stratul de celule periferice care cuprind diferiti pigmenti, mezocarpul are stratul meridian al pericarpului care are celule tari ceea ce ii confera semintei rezistenta cunoscuta iar endocarpul are la cele mai multe seminte celule mici, formand un strat moale si subtire.

In procesul de obtinere a uleiurilor vegetale semintele oleaginoase sunt supuse unui sir de trtamente tehnologice, menite a le asigura calitatile optime pentru obtinerea uleiului cu randamente maxime si cu cheltuieli minime. Primele faze de prelucrare a semintelor sunt destinate asigurarii maturizarii tehnologice, ca si a crearii condiilor normale de depozitare fara pericol de degradare.

Procesul de postmaturizare se desfasoara pe o perioada de 30-60 de zile dupa recoltare timp in care semintele continua coacerea. Postmaturizarea semintelor de floarea soarelui favorizeaza buna separare a cojilor si prin aceasta reducerea pierderilor de ulei in miezul antrenat cu coaja.

Depozitarea materiilor prime oleaginoase se face in silozuri construite in fabricile de ulei iar dupa 1960 s-a trecut la construirea silozurilor sub cerul liber. Pentru umplerea si golirea acestora se folosesc elevatoare si transportatoare cu racleti sau elicoidale. O alta metoda de depozitare este in magaziile etajate in care semintele se depoziteaza pe plansee, intinse in straturi cu inaltimea de 1,5-3,5 m, in functie de umiditatea lor.

Curatirea semintelor. Impuritatile care se gasesc in semintele oleaginoase pot fi grupate in impuritati metalice, minerale, organice neoleaginoase precum si impuritati oleaginoase. Procesele de separare a impuritatilor sunt de trei feluri si anume: separarea pe baza diferentei de marimecare se realizeza printrun fenomen de miscare a unui strat de seminte pe o suprafata plana prevazuta cu perforatii, separarea impuritatilor pe baza diferentei de masa volumetrica care se realizeaza cu ajutorul unui curent de aer trecut peste amestecul de seminte si impuritati iar impuritatule mai usoare decat semintele opun o rezistenta mai mica in calea curentului de are care sunt antrenate si separate de seminte, separarea impuritatilor feroase se bazeaza pe proprietatile magnetice ale acestora si se realizeza cu ajutorul magnetilor naturali sau electromagnetilor. Utilajele folosite in prezent in intreprinderile de ulei din tara sunt vibroaspiratorul si precuratitorul pentru precuratirea semintelor, postcuratitorul si tararu cu aspiratie.

O alta etapa in productia uleiului este uscarea semintelor ce consta in indepartarea apei din seminte prin punerea produsului in contact cu o faza gazoasa independenta la temperaturi sub punctul de fierbere. Utilajele folosite in industria uleiului din tara noastra sunt bazate pe principiul uscarii prin contact si convectie, fiind de tip rotativ cu tambur orizontal, coloane verticale sau fascicole tubulare.

Macinarea materiilor prime oleaginoase este o operatie obligatorie in procesul de preparare in vederea extragerii uleiului. Utilajele folostie pentru macinare sunt valturi, concasoare si mori cu ciocane.