Utilizarea Aditivului E322

1. Introducere

Aditivii alimentari sunt substante adaugate intentionat alimentelor pentru a le oferi proprietati suplimentare fata de cele de baza, de exemplu culoare, indulcire sau pentru conservare. Pentru a reglementa acesti aditivi, pentru a informa consumatorii, fiecarui aditiv i s-a administrat un anumit numar. Initial acestia au fost "E-numar" utilizati in Europa pentru toti aditivii aprobati. Lista acestor numere a fost adoptata si se extinsa de catre Comitetul Codex Alimentarius care identifica toti aditivii indiferent daca sunt aprobati sau nu. Numerele E sunt toate cu prefixul "E", dar tarile dinafara Europei utilizeaza doar numarul chiar daca in Europa este aprobat sau nu.

Legislatia Uniunii Europene prevede ca pot fi folositi doar acei aditivi care sunt autorizati. Majoritatea aditivilor pot fi folositi in cantitati limitate in anumite produse alimentare. Daca nu sunt prevazute limite pentru folosirea unui aditiv, atunci acesta va fi utilizat conform procedurilor de fabricare, adica doar in cantitatea necesara pentru obtinerea efectului tehnologic dorit.

Aditivii alimentari pot fi autorizati doar daca: sunt necesari din punct de veder tehnologic pentru productie, nu inseala consumatorul, nu reprezinta un risc pentru sanatatea consumatorului.

2. Fisa aditivului / auxiliarului ales:

- clasa aditivului

Aditivii alimentari sunt substante adaugate mancarurilor cu diferite scopuri, avand ca principal rezultat schimbarea caracteristicilor alimentelor. Aditivii directi sunt cei adaugati intentionat in mancaruri cu diverse scopuri, iar cei indirecti sunt cei la care sunt expuse alimentele in timpul procesarii, ambalarii si depozitarii. Agentii de ingrosare actioneaza direct asupra texturii alimentelor. De exemplu, lecitina e folosita pentru a tine uleiul si otetul amestecate in dressingurile pentru salate.

- denumirea tehnica

Din punct de vedere chimic, lecitina este fosfatidilcolina, o fosfolipidă din celule animale şi vegetale. Fosfolipidele sunt necesare tuturor celulelor din organism şi reprezintă soluţia de construire a membranelor celulare, fără fosfolipide acestea s-ar întări şi ar pierde din permeabilitate. Totodată, lecitina împiedică oxidarea celulelor, aceasta cuprinzând, în mare măsură, tecile protectoare ce înconjoară creierul uman.

- proprietati alimentare (organoleptice, fizico-chimice, microbiologice)

Lecitina, alaturi de cefalina, se gaseste raspandita in plante si animale, mai ales in galbenusul de ou (7-10%), creier, inima, ficat, iar in cantitati mai mici in semintele de soia (1,6%), rapita, etc.

Dupa FAO/OMS, lecitina in soia pentru uz alimentar, se prezinta ca o masa vascoasa, semi-lichida, de culoare bruna, cu miros characteristic, insolubila in apa, dar care se hidrateaza in apa umflandu-se, insolubila in acetone, solubila in chloroform si benzene.

Contine minim 65% substante insolubile in acetona. Prin uscare la 1050C, timp de 1 h, nu trebuie sa piarda mai mult de 2% din masa sa.

Indicele de aciditate este cuprins intre 25 si 36, iar indicele de peroxid este ~10. trebuie sa contina max. 3 mg As/kg, max. 10 mg Pb/kg si max 40 mg/kg metele grele. Cantitatea de cubstante insolubile in benzene trebuie sa fie de max. 0,3%.

Dupa legislatia CEE, lecitina fluida cu titlul minim 62% trebuie sa contina:

1 mg As/kg, <5 mg Pb/kg, <10 mg alte metale grele/kg, indicele de peroxid <10, substante insolubile in eter de petrol <0,3%.