Critica modernizării societății românești din perspectiva curentelor tradiționaliste

Promulgarea Constitutiei din 1866 si obtinerea independentei in 1878 au pus in fata teoreticienilor vietii sociale si a oamenilor politici problema dezvoltarii nationale.S-au cristalizat doua directii generale,prima se referea la punerea acentului pe industrializare si urbanizare pentru schimbarea radical a societatii romanesti si era inspirata din experienta Europei Occidentale,iara adoua directive se baza pe traditia Romaniei de tara agricola si accentua mentinerea structurilor sociale si a valorilor traditionale.

Primele pozitii critice coerente,organizate,privind cursul pe care il luase societatea romaneasca au fost exprimate de un grup de tineri din Iasi care studiasera la universitatile din Occident si erau dornici sa ridice viata cultural si intelectuala din Romania la nivel European.Astfel au infiintat in 1863 o societate care sa le propage ideile si sa castige sprijinul opiniei publice si au numit-o Junimea.Dintre cei care s-au intors din strainatate si au pus bazele Junimii amintim: Vasile Pogor, Petre Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi şi Titu Maiorescu. Astfel, Iaşul, care-şi pierduse întâietatea prin stabilirea capitalei Principatelor Unite la Bucureşti, dob’ndeşte prestigiu cultural, pentru ca Junimea cncentrează în rândurile ei pe cei mai talentaţi şi instruţi reprezentanţi ai tinerii generaţii.

Junimiştii au recunoscut meritele predecesorilor. Generaţia paşoptistă a avut un rol decisiv în procesul de modernizare a societăţii româneşti, de construire a identităţii naţionale, atât prin participarea activă la viaţa politică a ţării, cât şi prin cultură, mai ales prin literatura originală, cu specific naţional. Paşoptiştii, „oamenii începutului de drum” (Paul Cornea), au întemeiat literatura română modernă, au asimilat romantismul, prelu’nd şi elementele neoclasice şi iluministe, au fondat speciile şi genurile în literatura română, au folosit sursele de inspiraţie specifice secolului romantic (istoria, folclorul, natura), au descoperit poezia populară, valorificând în literatura cultă resursele expresive ale limbii populare.

Epoca de întemeiere (1821-1860) este privită de noua generaţie de intelectuali dintr-o perspectivă critică, decurgâng din exigenţa modernizării profunde, reale, a culturii române. Fără să renunţe la idealul unităţii naţionale, noua generaţie îl impune cu alte mijloace, urmărind calitatea modernizării şi sincronizare europeană prin mari creatori. Exigenţele junimiştilor vizau un climat de seriozitate, de temeinicie şi de competenţă prefesională. În toate domeniile culturii întemeiate de paşoptişti, junimiştii provoacă schimbări majore:

a)în domeniul limbii combat latinismul iniţiat de corifeii Şcolii Ardelene şi continuat de urmaşii acestora, August Treboniu Laurian şi Timotei Cipariu; susţin modernizarea alfabetului latin şi ortografie fonetică; pledează pentru împrumuturile neologice strict necesare din limbile romantice;

b)în domeniul cultural, susţin timp de 17 ani cicluri de conferinţe („prelecţiuni populare”) pe teme de istoric, filozofie, literatură, alte arte, prin care familiarizează auditoriul cu noile idei din spaţiul cultural european, impun un nou tip de discurs public, de ţinută academică, în contrast cu oratoria practicată până atunci şi pregătesc un public avizat;

c)în domeniul literaturii işi propun să realizeze o antologie a poeziei române, proiect eşuat, dar ideile esenţiale ale discuţiilor privind selecţia şi criteriile poeticităţii textelor se concretizează în studiul lui Titu Maiorescu, „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”, reper teoretic fundamental; înlocuiesc criteriul cultural în aprecierea creaţiei literare prin criteriul estetic; resping mediocritatea şi veleitarismul, promavând valorile certe, judecate după originalitatea viziunii şi realizarea artistică.

Influenta pe care Junimea a exercitat-o asupra vietii culturale romanesti s-a datorat in mare masura lui Titu Maiorescu.Acesta a fost cel care a dat expresie incisiva rezervelor junimistilor fata de directia de dezvoltare pe care o luase Romania moderna,rezerve pe care si le-a rezumat in celebrul dicton-forma fara fond.A descoperit numeroase neconcordante fundamentale intre structura sociala a Romaniei contemporane si institutiile sale.In conceptia sa existau doar doua clase sociale in societatea romaneasca si anume mosieri si tarani.Acesta nega existenta celei de a treia stari si anume burghezia.Pentru el faptul ca Romania nu avea o burghezie constituia motivul pentru care sistemul constitutional din Romania i se parea ineficient

La sfarsitul sec.XIX au aparut tot mai multe curente agrariene care impartaseau ideile junimistilor.Cle mai puternic si mai dinamic dintre aceste curente agrariene este reprezentata de semanatorism,care se invartea in jurul sapatmanalului cultural”Semanatorul”.La fel ca si junimistii acestia sustineau faptul ca Romania o luase pe o directie gresita aceea a liberalismului burghez care se nu se incadra cu experienta sa istorica.Principalul animator al semanatorismului a fost istoricul Nicolaie Iorga.La baza teoriei lui Iorga a stat credinta ca schimbarea nu trebuie sa se produca brusc pentru a fi durabila ci treptat.El sustinea ca orice ruptura de traditie nu se puteaface decat in defavoarea natiunii deoarece fiecare popor trebuie sa se dezvolte in spritul national.