Mijloacele de Manipulare în Masa și Cenzura Gîndirii

The basic goal of the communist system was to transform people in an army of believers without questioning. For such a plan, individuals had to be persuaded, their minds emptied and then filled with the images offered by the only available system, the communist one. The best manipulating device was the mass media, the press, the community’s most reliable institution. Offering as less information as possible, cut out of it’s context, the few media institutions, all working for the Government, succeeded in turning their “victims” in a mass of obedience. Today media censorship is less official, but maybe even more powerful and dangerous: it now works mostly on people who’s background is the lack of trust and confusion. Modern censorship, especially economical and legislative, comes again as a wall between the press and its “consumer”.

În anul 1984, DEX definea cenzura ca fiind un „control prealabil care asigura pastrarea secretului de stat; controlul prealabil exercitat asupra continutului publicatiilor, emisiunilor de radioteleviziune etc.; organ care exercita acest control.” La peste un deceniu, cuprinzator de diverse schimbari profunde, DEX-ul din 1996 da aceleiasi cenzuri urmatoarea definitie: „Control prealabil exercitat de anumite organe specializate ale unui stat asupra publicatiilor, spectacolelor etc. si, în anumite conditii, asupra corespondentei si convorbirilor telefonice; organ care exercita acest control.” Similitudinea abordarii este debordanta, dar ironia cea mai pura sta în faptul ca aceasta limitare definitionala a timpurilor noastre (neintentionînd aici a afirma ca un dictionar explicativ ar trebui sa prezinte si o istorie a termenilor), fara macar schitarea unor puncte de plecare în ratiunea existentei cenzurii si, mai ales, a efectelor acesteia, este o decupare a realitatii care calca ea însasi pe urmele cenzurii.

Existenta acestui fenomen, de-a lungul istoriei lui, dar cu predilectie în totalitarism, nu poate fi luata în discutie fara context. În ceea ce priveste Sistemul comunist, cenzura a functionat, într-adevar, ca un control, dar esenta fenomenului o constituie urmarile pe care le-a avut, la nivelul mentalitatilor. A început cu necesitatea partidului ca noul Sistem sa fie acceptat pe scara nationala si pe termen nelimitat: la un asemenea nivel intruziunea nu se putea desfasura prin forta, la nivel fizic, ci prin convingere, prin persuasiune, la nivel mental. Iar unul dintre mijloacele cu roluri bine cotate în aceasta manipulare era presa, operînd în special decuparea realitatii, si asta printr-un numar limitat de institutii de aceasta natura, pentru a se evita riscul scaparii de materiale necenzurate. Lipsa de acces a cetatenilor la informatii, cel putin la cele care vizau aspectele de ordin politico-economic ale României, începînd din anul 1945, era primul pas spre înregimentarea indivizilor-pioni, începînd cu înregimentarea gîndirii lor. Dupa aceasta golire a creierelor, echivalînd implicit cu lipsirea de constiinta, singurul Sistem social pe care pionii proaspat curatati îl aveau la dispozitie, cel comunist, devenea cel mai bun posibil, în lipsa oricarui alt sistem concurential, si, respectiv, singurul care putea umple acele creiere.

În ceea ce priveste prezentul, într-o analiza critica pe care a facut-o societatii de consum, francezul Bernard Noël propune o redefinire a acestui concept, folosind termenii Sensure – ca cenzura a sensului, si Censure – ca cenzura a textului, observînd ca, într-o lume a spectacolului mediatic, din care presa face negresit parte, cenzura a devenit mult mai subtila, a devenit Sensure. Noua cenzura priveaza de sens atît excesul imaginar, cît mai ales valorile rationale, într-o dezolanta sinonimie cu scopurile Sistemului totalitar: amorteste spiritul critic, «ocupîndu-l» cu imagini ale spectacolului. Acesta este rezultatul, iar manifestarea cenzurii în presa zilelor noastre, fara a fi un fenomen controlat de o institutie anume, tine cel putin de doua aspecte: fie o limitare proprie în ceea ce priveste responsabilitatea etica (un fel de autocenzura datorata inculturii profesionale), fie forme pragmatice, de natura legislativa sau economica.

Stirile orei de comunism

Scenariul comunist, în care indivizii-pioni urmau sa joace roboticul rol al vietii lor, si care presupunea curatirea si apoi umplerea creierelor cu informatiile nou venite la putere, a fost construit dupa o structura în mare parte viabila si astazi, avînd dimensiuni în trepte, ce au evoluat în principiu de la frica la adeziune (mai mult sau mai putin schizoida).

Astfel, noaptea comunista s-a lasat pentru început asupra istoriei, care fusese rescrisa pentru ca Nicolae Ceausescu, liderul absolut, sa fie indubitabil o personalitate cu baze pure, puternice si viitor aurit; fapt care se interfera cu un amplu proiect, cultul personalitatii conducatorului, vizînd transformarea acestuia în dumnezeul Sistemului ateu.

De informatiile care priveau prezentul acelor ani se ocupa presa. Cenzurarea acestora presupunea în principal decuparea realitatii, ceea ce echivala cu prezentarea a cît mai putine informatii de interes public si cu folosirea unor formulari laconice, fara mentionarea de date precise. În privinta contextului international, la fel erau tratate informatiile despre „tarile fratesti socialiste”; în schimb, tarile occidentale aveau parte de un alt regim, cu scopul exclusiv de a sublinia unica perfectiune a Sistemului comunist: îndeobste, materialele de presa aveau forma unor paralele trase între realizarile socialismului si aspectele strict negative ale capitalismului. Cuvînt care, în treacat fie spus, nu este rostit foarte des în mediile românesti actuale, preferîndu-se mai degraba formula economie de piata. Tabu-urile Sistemului, conspirationiste, erau ocrotite cu sfintenie, asta pîna în momentul proclamarii lor ca secrete de stat, si deci a oficializarii situatiei lor în raport cu presa, subiect la care voi reveni atunci cînd voi vorbi despre legislatia cenzurii. Lipsa de esenta a informatiilor publicate era îmbracata stilistic într-un limbaj apropiat efectului scontat, de limitare a gîndirii si a atitudinii critice: unul cliseistic, fara nuantari, redus la un vocabular limitat, repetitiv, care insista pe formule ca forta politica conducatoare, ideologia burghezo-mosiereasca, încununare a luptei poporului, forte sanatoase etc.