Reforma agrară din 1921

INTRODUCERE

La inceputul sec. al XX-lea problema agrară constituia una din chestiunile fundamentale evoluției României. Prin modul ei de rezolvare depindea atât progresul economic al țării cât și îmbunătățirea soartei țăranilor. Lupta pentru pămant a constituit mereu principalul motiv al rebeliunilor si răscoalelor. Tot din această problemă ia naștere revoluția lui Horia si cea a lui Avram Iancu, toți luptându-se pentru pământ.

In 1921 împărțirea pământului prin reforma agrară a fost un moment important în istoria noastră care era sa schimbe viața într-un mod pozitiv pentru mii de țărani. In mintea țăranului român pământul este egal cu țara, conform zicăturii "Cine nu are pamant nu are țară ! ".

Reforma agrară a produs o schimbare profundă in structura proprietății rurale. A produs totodată o modificare în metodele de cultură ale pământului. Ea a modificat relația de muncă de la sate și in standardul de viață al țăranului.

Moșierii au considerat că exproprierea era ca o confiscare a pămanturilor lor spre deosebire de marea majoritate a autorilor care au apreciat reforma agrară ca o necesitate socială. Reforma agrară a constituit o tentativă de a rupe pe țăran prin împroprietărire de subordonarea față de moșier.

Reforma agrară

Reforma agrară a fost menită să rezolve problema social-economică a României interbelice creată de război si totodată să stea la baza dominației regimului burghezo-mosieresc. A fost scrisă în programul liberalilor inca de la venirea la putere, această inițiativă fiind continuată de Parlamentul refugiat la Iași in 1916.

Prin reforma agrară din 1921 au fost împroprietăriți un mare numar de țărani, astfel s-a restructurat regimul proprietății agrare. Considerabil s-au restrâns mari proprietăți reducând ramășițele feudale. De fapt au fost repartizate proprietățile intre proprietarii si producătorii direcți.

Problematizare

Efectuarea reformei agrare a fost determinată de mai multe cauze.

"De ce a fost nesesară această reformă agrară?"

Această reformă în România a fost necesară în primul rând pentru ajutarea dezvoltării rapide a pieței interne după război.

"Ce urmărea reforma?"

Reforma înlesnea procesul de refacere economică a agriculturii României, ajutând astfel în refacere si pe celelalte ramuri economice. Fară această reforma țăranii n-ar fi putut să facă față dacă n-ar fi fost împroprietăriți.

"Ce se asigură prin intermediul acestei reforme?"

Prin redistribuirea marilor moșii reforma agrară asigura o dezvoltare mai rapidă a forțelor de producție si a pieței interne. Dând pământ țăranilor reforma a ajutat și la consolidarea statului național unificat recent creat .

" Ce consolida reforma si de ce a fost ea determinată?"

Totodată reforma contribuia la consolidarea pozițiilor economice și politice ale burgheziei în cadrul coaliției sale de clasă cu moșierimea. În concluzie reforma agrară a fost determinată si de teama claselor dominante de o eventuală rascoală țăranească la fel cu cea din 1907.

" Ce a determinat declanșarea reformei agrare si care au fost urmările în agricultură,în industrie și în general în economia țării?"

Ca aspect negativ putem spune că și primul război mondial a dus la declanșarea reformei agrare din 1921, economia României suferind o scădere semnificativă.

Activitățile economiei erau in stare de ruină si dezorganizare. In agricultură, de exemplu, stocul de cereale era epuizat la încheierea Primului Război Mondial, iar septelul scazuse la 50% din nivelul antebelic.

REFORMA AGRARĂ SI LOTURILE DEMONSTRATIVE

Reforma agrară din 1921 a determinat însemnate modificari în structura proprietații

funciare rurale din România. Ca rezultat al traducerii ei în fapt, s-a expropriat, până în anul 1938,

de la 18 262 mari proprietari, o suprafață de 5 804 838 ha arabile, fînețe, pășuni, păduri, vii și

terenuri necultivabile. Din această înrindere, 3 860 353 ha au fost distribuite la împroprietărirea

individuală a 1 393 353 țărani, restul întinderii expropriate fiind destinată pentru pașuni si păduri

comunale, vetre de sat, rezerve de interes de stat sau obștesc. În urma aplicării lucrărilor de

expropriere și de împroprietărire, ponderea întinderii cultivabile stapânita de micii proprietari,

având pâna la 10 ha, a crescut de la 43,9 % la 73,7 % din totalul acestei categorii de pamânt, în

timp ce suprafața cultivabilă a marii proprietăți de peste 100 ha s-a redus, procentural, de la 40,23% la 10,5 %.

Modificările produse în structura proprietății funciare rurale din România nu se puteau solda cu rezultate pozitive pentru agricultura țării și pentru țărani atâta vreme cât ele nu erau însoțite de o politică agricola corespunzătoare noii situații a proprietății de după reformă.