Stefan Gorovei, Dragoș și Bogdan, întemeietorii Moldovei

Studiul lui Ștefan Gorovei încearcă reconstituirea acținii descălecatului moldovean, punând în prim-plan cele două figuri-personaj ale actului întemeietor: Dragoș și Bogdan.

Fără a urma o teză explicit afirmată, el încearcă să reconstituie evenimentele de la mijlocul secolului al XIV-lea, folosindu-se deopotrivă de izvoare, argumente de ordin logic și valoarea tradiției, din care extrage și încearcă să compună într-un întreg informațiile referitoare la Dragoș și Bogdan.

Articolul începe prin a nega ideea că expedițiile din 1345-1347 ar fi fost conduse personal de Dragoș, susținând totodată și originea transilvană și nu maramureșană a acestor campanii. Traseul lor, reconstituit de Gorovei, pornește din ținuturile secuimii și trece Carpații prin pasul Oituz.

Pentru a demonstra trecerea lui Dragoș pe la Oituz, stabilirea lui la Siret și direcția lui de cucerire dinspre sud spre nord, Șt. Gorovei începe prin a identifica și analiza urmele toponimice care ar atesta trecerea descălecătorului Dragoș: Câmpul lui Dragoș (pe Valea Bistriței- neconcludent), satul Boureni - Suceava (asociat cu legenda descălecării), Baia - pe care o afirmă, pe baza a trei izvoare distincte (sigiliul, scrisoarea papei Ioan al XXIII-lea și o știre din cronica moldo-germană), ca fiind capitală a țării (de fapt, a unei formațiuni care ar fi premers Moldovei istorice).

Apelul la tradițiile populare și memoria colectivă relevă prezența numelui lui Dragoș-Vodă, mai ales în Bucovina, lui atribuindu-i-se nimicirea tătarilor, zidirea a două biserici - de la Volovăț și cea de piatră (Sf. Treime) de la Siret (de unde și ideea că reședința lui Dragoș n-ar fi fost Baia, ci Siret, necesitate impusă de cucerirea teritoriului nordic).

Apoi, folosind izvoare documentare, Șt. Gorovei demonstrează existența a două formațiuni prestatale cu o importanță crescută în procesul de închegare statală: Moldova, pe valea Moldovei, cu capitala la Baia și Valachia, în nord, cu capitala la Siret; contopirea lor pare a fi avut loc între 1340 (menționarea separată a uneia din ele) și 1360 (prima menționare a „terra moldavana”). Influența tătară mai slabă dincolo de linia Siretului îngăduie dezvoltarea mai rapidă a acestor formațiuni dintre Carpați și Siret, ceea ce duce la o mai mare ușurință a unirii lor de către Dragoș. Gorovei afirmă totodată că procesul de eliberare a Moldovei stă în legătură cu închegarea ei ca stat.