Studiul Geopoliticii în România în Perioada Post Război Rece

Studiul Geopoliticii în România în perioada post „Război Rece”

Industria românească a fost greu lovită, începând cu anul 1990 și în continuare până azi, prin blocajul financiar produs prin obligarea întreprinderilor de stat să restituie parțile sociale rezultate din contribuția în bani a salariaților la fondurile întreprinderilor, prin D.L. nr. 83/16 februarie 1990.

În urma acestei acțiuni a început decapitalizarea întreprinderilor de stat prin creșterea dobânzilor la împrumuturile făcute de întreprinderi la bănci, pe piață a aparut de 11 ori mai mare masa monetară decât acoperirea ei în mărfuri.

Este primul blocaj economico-financiar, produs încă de la începutul anului 1990, căruia îi vor urma multe altele. A urmat apoi politica dezmembrării, fără criterii de eficiență economică și tehnică, a marilor întreprinderi în mai multe unitați independente care s-au anulat tehnic și economic reciproc, situație ce a "evoluat" in tăierea cu aparatele de sudură a mașinilor și utilajelor din întreprinderi astfel desființate și vinderea acestora ca fier vechi. Unele dintre mașinile și utilajele ce au fost vândute ca fier vechi erau noi, luate de pe rampele de mărfuri ale gărilor iar altele abia au fost instalate în întreprinderi. A urmat căpușarea unor mari întreprinderi ( OLTCHIM, CFR Marfa, SIDEX Galați etc.).

România a decăzut și în politica regională. Până în decembrie 1989, România ocupa un loc avansat în politica regională cât și în politica mondială mediind conflicte internaționale, inclusiv între marile puteri, demarând chiar și procesul de pace din Orientul Mijociu, fiind artizanul acordurilor de la Camp David, succesele diplomatice ale României bucurându-se de aprecieri pozitive pe plan internațional.

După Războiul Rece diplomația românească este într-o continuă retragere ceea ce afectează negativ atât poziția și politica României pe plan regional cât și in lume. România și-a distrus, prin stilul guvernărilor de până acum, flota maritimă comercială care, la sfarșitul anului 1989, număra 277 de nave cu o capacitate totală de 5.432.000 tdw, a cincea din lume ca mărime, precum și flota de pescuit oceanic care număra 69 de nave.

Distrugându-se flota am pierdut orice control în politica Mării Negre și a strâmtorilor, eliminându-ne din geopolitica zonei. De asemenea, România a pierdut și în ceea ce priveste puterea sa geopolitică fiind aproape înlaturată de pe axa drumurilor comerciale care leagă Orientul de Occident, unele drumuri de pe acest ax ocolind România. Pierderea controlului asupra Istmului ponto-baltic, care se întinde de la Marea Baltică la Marea Neagră, prin semnarea Tratatului cu Ucraina, așa cum a fost el conceput, și prin crearea celor două euroregiuni, în nordul și sudul Moldovei, înseamnă pentru România renunțarea la orice poziție activă în raport cu teritoriile din aceste zone, renunțarea în a se implica in geopolitica acestei regiuni.

Ori, dacă pierzi competențele și drepturile de a participa la geopolitica unor asemenea zone, pierzi automat si capacitatea de a-ți asigura securitatea geopolitică a statului propriu. Mergând mai departe, ne dăm seama că România post Război Rcece a pierdut enorm în ceea ce privește puterea sa geopolitică. Statul român a pierdut controlul pârghiilor care garantează securitatea statului național. Din 1990 încoace, România a fost într-o retragere continuă, diplomația românească a fost și mai este extrem de slabă cauzând pierderea pârghiilor geopoliticii statului român adică acele pârghii care pot garanta securitatea statului național: strâmtorile, Dunărea, Marea Neagră, Istmul ponto-baltic, Carpații.

Ori, tot ce s-a întâmplat după Războiul Rece ne arată clar că România a pierdut toate cele cinci repere: prin pierderea flotei comerciale a pierdut partea sa de control asupra strâmtorilor; prin Tratatul cu Ucraina a pierdut partea sa de control și posibilitatea de implicare în geopolitica Istmului ponto-baltic; prin Tratatul cu Ungaria, care nu a fost continuat în concepția în care a fost conceput, ca și prin politica consulatelor maghiare, împărțim cu Ungaria politica carpatică; prin presiuni și cu sprijin UDMR, Ungaria și-a relansat politica sa tradițională de expansiune, nu numai ăn Transilvania; iar prin prin regimul consulatelor deschise pe axa Cluj-Napoca – București – Constanța, Ungaria va juca un rol activ în zona Mării Negre ca și în politica dunareană.