Albania

ALBANIA

Scurt istoric

Istoria ne releva din din datele istorice, dar si din cele arheologice, lingvistice si antropologice ca albanezii sunt urmasii directi ai Ilirilor si de aceea sunt considerati primii in pamanturile in care traiesc si astaz i. Exista dovezi care ne determina sa credem ca, cultura ilira a luat nastere in Epoca Pietrei si a luat o forma mai solida pe teritoriul Albaniei de astazi in urma cu cc. 2000 ani I.H. Ilirii se prezentau ca o amestecatura de triburi, care au trait in partea de vest a Penisulei Balcanice, ajungand pana in Slovenia de astazi in nord si Epirus in sud. La inceputurile lui, Regatul Iliriei cuprindea teritoriile de astazi ale Dalmatiei, Croatiei, Bosniei si Hertegovinei, Muntenegrului si o foarte mare parte din Serbia de azi. Capitala Regatului ilir era Shkodra (Scutari) care si astazi este cel mai mare si cel mai important centru in Albania de nord.

Iliria a ajuns sub dominatie romana,care e durat timp de 6 secole. Ca urmare a impactului roman, , societatea ilira a parcurs o perioada de tranzitie care a desemant trecerea de la iliri la albanezii de astazi. Intre sec. VIII-IX numele de Iliria (Ilir – in albaneza liber) a inceput sa fie inlocuit cu numele Albania. Pentru prima data numele Albania a fost intalnit mult timp inainte, in cronicile lui Ptolemeu (sec. II) care vorbea despre tribul ilir: Alban. Albanii au trait pe teritoriul Albaniei centrale de astazi si erau renumiti pentru curajul lor. Numele tribului lor a fost folosit la denumirea tuturor oamenilor care traiau in teritoriile inca locuite de iliri.

Albania intre anii 1912-1940

La 12 decembrie 1912 are loc la Londra conferinta ambasadorilor din Marea Britanie, Germania, Russia, Austro-Ungaria, Franta si Italia. Cu suportul primit din partea Austro-Ungariei, ambasadorii veniti la Londra au hotarat sa recunoasca statul independent albanez. La sugestia Rusiei, conferinta hotaraste sa schimbe granitele statului albanez justificand aceasta decizie ca una corecta pentru a multumii si pe sarbi si pe greci. Asadar, Kosovo este dat Serbiei iar o mare parte din Cameria, Greciei.

Imediat dupa aceasta conferinta, Kosovo si Cameria devin punctele cele mai fierbinti in relatiile Albania-Grecia, Albania-Iugoslavia. Cu scopul de a asigura un sprijin mai mare pe plan international si pentru a crea o stabilitate politica, la sugestia Mariilor Puteri, in Albania se restaureza monarhia. Conducator al acestei monarhii este Printul (german) Wilhelm Zu WiedSituatia instabila (din cauza razboielor balcanice si Primului Razboi Mondial) si necunosterea realitatii albaneze au facut ca Printul Wied sa paraseasca Albania dupa numai 6 luni. Albania devine camp de razboi pentru bataliile intre italieni, Austro-Ungari, francezi, muntenegreni, sarbi si greci. Neavand un conducator care sa decide soarta tarii, Albania se gaseste in fata problemei celei mai mari : supravietuirea.

In 1918 se organizeaza la Paris Conferinta Pacii. Franta; Italia si Marea Britanie propun divizarea tarii intre vecinii ei, partea de Nord pana la raul Shkumbin sa-i apartina Serbiei si Muntenegrului, iar sudul Greciei. Cel are a opus vetoul la un asemnea plan a fost presedintele Statelor Unite Woodrow Wilson.

Odata cu sfarsitul Primului Raboi Mondial se incearca organizarea noului Stat albanez. In Ianuarie 1920 se organizea Congresul national care creeaza un guvern ce are ca scop mentinerea Albaniei unita. In acelasi an (Decembrie 1920) Albania devine membra a Ligii Natiunilor.

La inceputul anului 1920 Albania este separata in doua curente culturale. Pe de o parte erau conservatorii care erau urmasii feudalismului turcesc. Conducatorul acestui curent era Ahmet Zogu, un latifundar din nordul Albaniei (judetul Mat). Iar pe cealalata parte erau liberalii cu orientare occidentala si care erau condusi de care Fan S. Noli, un pastor al bisericii ortodoxe, educat si scolit in SUA

Ahmet Zogu a aparut pe scena politica albaneza in anul 1921, cand, pe 28 decembrie, au avut loc alegerile pentru Adunarea Nationala – Parlamentul albanez. Acesta fost momentul in care s-au format primele partide politice dupa modelul occidental, principalele formatiuni politice ale epocii fiind: Partidul Democratic, Partidul Popular si Partidul Progresist. In noul guvern care a luat nastere, Ahmet Zogu a primit functia de ministru de interne.

Un an mai tarziu, in decembrie 1922, Zogu primeste insarcinarea sa formeze un nou guvern, al carui prim ministru devine, pastrandu-si insa si functia de ministru de interne. In anul urmator au loc masive miscari populare impotriva guvernului Zogu, ceea ce a facut ca in ianuarie1924 acest guvern sa cada si sa se formeze un nou executiv, liberal-democratic, condus de prelatul si scriitorul Fan S. Nolit. Zogu se refugiaza in Iugoslavia. Guvernarea Noli a reusit sa legifereze Legea agrara si a facut unele schimbari democratice in constitutie, pe care nu a mai avut timp sa le aplice. A urmat o perioada tulbure, cand Albania a fost invadata de trupele iugoslave, care au rasturnat guvernul Noli si l-au instalat pe Ahmet Zogu in functia de premier.

La 15 ianuarie 1925, Zogu se declara comandant suprem si formeaza un nou cabinet. La 31 ianuarie, acelasi an, Zogu este ales presedinte al Republicii Albaneze. El a fost primul presedinte al albanezilor.