Bulgaria - scurt istoric

Bulgaria- scurt istoric

Teritoriu locuit inca din mileniul 2 i.Chr. de triburi tracice, este transformat in provincie romana, iar in secolele IV-VI in provincie a Imperiului Bizantin. In secolele VI-VII se stabilesc aici slavii de sud care vor asimila si triburile proto-bulgare conduse de Asparuh si venite din zona Volgai.

In timpul tarului Boris I (852-859) bulgarii sunt recunoscuti drept grup etnic si trec la ortodoxismul de sorginte bizantina (864-865).

Limba bulgara, la inceput scrisa in slava, va inlocui greaca ca limba limba oficiala in stat si biserica odata cu aparitia in secolul IX a afabetului chirilic.Ca si clasificare bulgara este alaturi de sirba,croata,slovena,si macedoneana in grupul sud slavic.

Aflati inca de la sfarsitul secolului XIV sub dominatie otomana, bulgarii vor da o lupta indelungata de mentinere a identitatii nationale, in conditiile in care multi ortodocsi au fost obligati sa treaca la islam. De asemenea ocupatia otomana a condus trecerea bisericilor bulgaresti sub autoritatea celei grecesti si astfel au fost impuse clerul si liturghia greceasca. Manastirile vor juca un rol important in pastarea limbii si constiintei nationale, iar in secolul XIX, perioda de revigorare nationala vor aparea scoli primare si sali de lectura in scopul dezvoltarii si protejarii culturii bulgare . In urma Congresului de la Berlin din 1878, care a urmat razboiului ruso-turc din 1877-1878, Bulgaria devine principat autonom, iar din 5 octombrie 1908 este stat suveran.

Cele 5 secole de dominatie otomana au lasat in Bulgaria o puternica comunitate turca care la 1878 depasea in numar pe bulgari, dar care treptat a emigrat in Turcia.

In perioada interbelica Bulgaria s-a remarcat prin conflicte etnice, asigurand in multe situatii adapost pentru cei indezirabili in alte parti- vezi cazul armenilor si evreilor.

Epoca comunista declanseaza in Bulgaria unele manifestari nationaliste, astfel in anii '50 etnici tigani si pomaks sunt obligati sa-si adauge la nume terminatii de sorginte slava. Aceleasi actiuni continua in 1965 si 19723.

Anii '80 marcheaza apogeul politicii de bulgarizare fortata, cand liderul comunist Todor Jivkov va impune minoritatii turco-musulmane schimbarea obligatorie a numelui, inchiderea scolilor, interzicerea limbii si abandonarea moscheelor, actiuni in urma carora au loc ciocniri violente intre minoritate si reprezentantii puterii4.

Declansata in 1984 campania de bulgarizare, ce viza circa 900.000 de persoane, a determinat sechestrarea unor sate intregi, existand marturii despre faptul ca au existat cazuri in care turcii semnau actele de schimbare a numelui avand pistolul la cap si chiar unele executii. Motivatia campaniei de bulgarizare a fost neclara, insa multi experti considera ca disproportia dintre rata natalitatii etnicilor turci, de circa 2 %, fata de cea a bulgarilor care abia trecea peste 0 ar putea fi una dintre explicatii5.

Avand de a face cu 900.000 de etnici turci in 1986, potrivit Amnesty International, autoritatile bulgare considerau actiunea ca fiind una voluntara a minoritatii turce.

In 1986 Nikolai Todorov, vicepresedintele Academiei Bulgare de Stiinte, considera ca „statul trebuie sa protejeze interesele natiunii, iar in Balcani o natiune inseamna un grup etnic particular” si continua: „Pastrarea pacii in regiune impune asimilarea completa a monoritatilor in majoritate”6.

3 ibidem

4 „Eastern Europe: opposing viewpoints”, Jannele Rohr, Greenhaven Press, 1990, p. 241

5 U.S. Library of Congress

6 „Eastern Europe: opposing viewpoints”, Jannele Rohr, Greenhaven Press, 1990, p. 241

Exista credinta in Bulgaria turcii minoritari trebuie sa fie pedepsiti pentru cele 5 secole de dominatie otomana, astfel un bulgar afirma in aceeasi perioada: „daca n-ar fi fost invazia turceasca din secolul XIV, am fi fost 80 de milioane acum. Turcii inca au polite de platit...”.

In astfel de atmosfera anul 1989 e marcat de o puternica miscare demografica, circa 320.000 dupa unii sau 350.0007 de turci bulgari se refugiaza in Turcia. Pe acest fond economia bulgara a avut de suferit in timpul perioadei de recoltare, cand absenta turcilor (care se ocupau inainte de agricultura si constructii) a determinat mobilizarea cetatenilor bulgari din toate ramurile sociale.

Caderea comunismului permite in 1990 constituirea Miscarii pentru Dreptiri si Libertati a comunitatii turco-musulmane- DPS. Bazandu-se pe etnicii turci majoritari in doua regiuni RAZGRAD- SHUMEN in Campia Dobruja si KARZHALI in m-tii Rodopi DPS este un partid etnic regional care isi propune la infiintare apararea intereselor si drepturilor bulgarilor de etnie turca, declarand ca e interesat si de apararea drepturilor bulgarilor in general, ra,anand axat pe apararea cetatenilor de etnie turca si pe cei musulmani8.

Formuland cereri culturale moderate si fara un program economic, DPS a sprijinit mari partide indiferent de ideologia lor, astfel ca din 1990 pana in 1992 a sustinut guvernul liberal al Uniunii Fortelor Democratice dupa care a votat si sprijinit guvernul Partidului Socialist Bulgar9 .

7 „Eastern Europe: opposing viewpoints”, Jannele Rohr, Greenhaven Press, 1990, p. 241

8 Antoine Roger„Economic Development and Positioning of Ethnic Political Parties- Comparing Postcomunism Bulgaria and Romania” in Southeast European Politics, June 2002, vol II, Nr. 1, pp 20-42, www. Seep.cen.hu

9 ibidem

Lutfi Yunal, vicepresedintele DPS, explica ca telurile partidului sunt salvgardarea identitatii nationale si culturale a etnicilor turci din Bulgaria10.

Au existat opinii conform carora in Bulgaria, la inceputul anilor '90 existau conditiile imediate pentru un conflict ca si in Bosnia, lipsa fiind doar scanteia. Rolul DPS a fost unul crucial, el reusind sa dezamorseze conflictul si a gasit de asemenea o cale civilizata pentru restabilirea drepturilor turcilor11.

Astfel anul 1990 aduce cu sine adoptarea „Declaratiei Adunarii Nationale asupra Chestiunii Nationale”, prin care erau respinse toate actele anterioare cu privire la protectia minoritatilor12.

In acelasi an, la 5 martie „Actul cu privire la numele cetatenilor bulgari” permitea revenirea la vechile nume celor ce fusesera obligati sa ti le schimbe.

De asemenea toate restrictiile cu privire la religie si libertatea musulmanilor si bulgarilor turci sunt eliminate, astfel ca in Bulgaria functioneaza acum peste 950 de moschei.

Cadrul constitutional nu asigura drepturi politice colective pentru grupuri etnice sau religioase fiind bazat pe principiul unitatii nationale13.

Insa la articolulu1, aliniatul 1 se recunoaste existenta diferentelor religioase, etnice si garantarea unor drepturi ce emerg din drepturile individuale14.

In 1991 prin „Actul Educatiei Publice” si in 1992 prin „Regulile si Regulamentul Implementarii Invatamantului Public”, DPS obtine reafirmarea si specificarea dreptului constitutional de a studia in limba materna in scolile publice si private, invatamantul in scolile municipale fiind optional si finantat de la buget.

In iunie 1995 se organizeaza Consiliul National pe probleme sociale si demografice pe langa Consiliul de ministri, cu rol consultativ si functii coordonatoare, avand ca membrii persoane din institutiile abilitate in aceste domenii. Se constituie si un Consiliu pentru probleme etnice pe langa presedentie15.

In urma unor dezbateri nationale in care DPS a avut un rol important, Bulgaria semneaza la 9 octombrie 1997 Convetia cadru cu privire la Protectia minoritatilor nationale” a Consiliului Europei16.