Călătoria portughezilor pe calea Sudică către India

1 La 8 iulie 1497 flotila a părăsit portul Lisabona, îndreptându-se spre

insulele Capului Verde, iar de acolo spre sud-est, probabil până la Sierra

Leone. Pe această porțiune a drumului (până la începutul lunii august)

expediția lui Gama a fost însoțită de o corabie comandată de Bartolomeo

Diaz, care fusese numit comandant al fortului La Mina de pe Coasta

Aurului. După ce s-a despărțit de Diaz, Gama, urmând fără îndoială sfatul

navigatorilor portughezi experimentați, a pornit de-a dreptul spre

sud-vest, pentru a evita vânturile și curenții potrivnici de lângă țărmurile

Africii ecuatoriale și de sud, iar undeva, dincolo de ecuator, a cotit spre

sud-est. Nu există alte date mai precise cu privire la drumul urmat de

Vasco da Gama în zona centrală a Oceanului Atlantic, iar presupunerile că

ar fi trecut foarte aproape de țărmul Braziliei se bazează numai pe faptul

că astfel au procedat navigatorii de mai târziu, începând cu Cabrai.

La 1 noiembrie portughezii au zărit la răsărit pământul, iar peste trei zile au intrat într-un golf larg, căruia i-au dat numele de Sfânta Elena (Saint Helina, 32°40' latitudine sudică) și au descoperit gurile râului Santiago (astăzi Great Berg). Debarcând pe țărm, portughezii au văzut doi băștinași mărunți, aproape goi (boșimani) cu pielea de „culoarea frunzelor uscate”, care, cu ajutorul unor făclii fumegânde, strângeau mierea albinelor sălbatice. Au reușit să prindă pe unul din ei. Gama a poruncit să i se dea de mâncare și haine, iar apoi i-a mai dăruit câteva șiruri de mărgele și clopoței și l-a lăsat să plece. În ziua următoare au venit vreo cincisprezece boșimani, cu care Gama s-a purtat la fel, iar după două zile vreo cincizeci.

În schimbul a tot felul de nimicuri ei dădeau tot ce aveau asupra lor, dar aceste obiecte nu prezentau nici o valoare în ochii portughezilor. Când li se arătau aur, perle și mirodenii, ei nu manifestau nici un fel de interes și nu arătau prin gesturi că ar avea asemenea lucruri. Din vina unui marinar, care se pare că i-a jignit cu ceva pe boșimani, „idila” s-a terminat printr-o încăierare. Trei-patru portughezi au fost răniți cu pietre și săgeți. Gama a folosit împotriva „dușmanilor” arbalete. Nu se știe câți boșimani au fost uciși și răniți cu acest prilej. După ce au ocolit capul Bunei Speranțe, portughezii au ancorat în „portul Păstorilor” unde Bartolomeo Diaz ucisese primul hotentot. De data aceasta marinarii s-au purtat pașnic, au organizat un„târg mut” și în schimbul unor bonete roșii și unor zurgălăi au căpătat de la păstori un bou gras și brățări de fildeș.

2 La mijlocul lunii decembrie, Gama a atins punctul extrem până la care a ajuns Diaz, iar de Crăciun (anul 1497) vasele portugheze, care navigaseră spre nord-est, s-au aflat aproximativ în dreptul paralelei de 31° latitudine sudică, în fața unui țărm înalt pe care Gama l-a numit Natal (în portugheză Crăciun). Emisfera vestică pe harta lui Jan Stobnicky (1512) La 11 ianuarie 1498, flotila a ancorat la gurile unui râu. Când marinarii au debarcat, s-au apropiat de ei o mulțime de negri care se deosebeau mult de oamenii pe care îi întâlniseră pe coasta sudică a Africii. Unul dintre marinari, care trăise înainte în Congo și vorbea limba locală bantu, a ținut negrilor un discurs și aceștia l-au înțeles (toate limbile din grupul bantu se aseamănă foarte mult între ele). Țara avea o populație densă de agricultori care se aflau la un nivel destul de înalt de civilizație, știau să prelucreze fierul și metalele neferoase. Marinarii au văzut la negri vârfuri de fier la săgeți și lăncii, pumnale, brățări de aramă și alte podoabe. Ei iau întâmpinat foarte prietenos pe portughezi și Gama a denumit acest pământ „Țara oamenilor buni”. Înaintând mai departe, spre nord, la 25 ianuarie vasele au ajuns (în dreptul paralelei de 18° latitudine sudică) într-un liman în care se vărsau câteva râuri. Negrii bantu i-au primit și aici bine pe străini. Pe țărm au venit două căpetenii locale care purtau pe cap niște basmale de mătase. Ei au dăruit marinarilor țesături cu desene colorate, iar negrul care îi însoțea le-a spus că și el este străin și că a mai văzut vase care semănau cu cele portugheze. Existența unor mărfuri care erau fără îndoială de origine asiatică, și povestirea negrului l-au convins pe Gama că se apropie de India. El a numit limanul „râul Bunelor prevestiri” și a așezat pe țărm un „padrăo”.

Dinspre vest se varsă în liman râul Kwakwa — brațul nordic al deltei fluviului Zambezi. În legătură cu aceasta se susține de obicei, dar nu cu deplin temei, că Vasco da Gama a descoperit gurile fluviului Zambezi, atribuindu-se cursului inferior al acestuia denumirea pe care el a dat-o limanului. Portughezii au stat timp de o lună la gurile „râului Bunelor prevestiri”, reparându-și navele. Printre ei bântuia scorbutul și mortalitatea era foarte mare. La 24 februarie flotila a ieșit din liman și, înaintând la mare distanță de țărmul străjuit de un șir de insulițe, cu opriri în cursul nopții ca să nu dea peste vreun banc de nisip, a ajuns după cinci zile în portul Mozambic (Moçambique), în dreptul paralelei de 15° latitudine sudică. În acest port veneau în fiecare an vase arabe cu un singur catarg („dou”) care încărcau de aici, în special, sclavi negri, aur, fildeș și ambră. Populația Mozambicului, ca și a altor porturi din Africa orientală, era compusă dintr-un amestec pestriț de negri bantu, arabi și metiși de origine arabo-negroidă. La hotarul dintre secolele XV și XVI religia predominantă era acolo islamismul (ca și în zilele noastre). Prin intermediul șeicului (cârmuitorului) local, Gama a angajat la Mozambic doi piloți. Dar neguțătorii arabi și-au dat seama că portughezii le pot deveni concurenți primejdioși și relațiile prietenești au cedat curând locul unor manifestări dușmănoase. Astfel, portughezii nu puteau să ia apă decât după ce împrăștiau pe „inamici” cu lovituri de tun iar când o parte dintre locuitori au fugit din oraș, portughezii au pus mâna pe câteva bărci ale lor cu bunurile aflate în ele și, la ordinul lui Gama, le-au împărțit ca pradă de război. La 1 aprilie vasele lui Gama au plecat din Mozambic spre nord. Gama nu avea încredere în piloții arabi, și a poruncit chiar ca unul dintre ei să fie bătut cu cruzime. Gama a capturat lângă țărm un mic vas cu pânze, pe al cărui stăpân, un arab bătrân, l-a supus la cazne ca să obțină informațiile necesare pentru continuarea căl