Extras din notiță
INTREBAREA 1 : Obiectul de studii şi locul disciplinei “Gestiunii resurselor turistice” în sistemul ştiinţelor economice şi geografice.
1. Noţiuni introductive
Aflat sub influenţa eficienţei financiare, cercetarea proceselor turistice alunecă definitiv în domeniul strict economic.
În mileniul trei turismul va deveni, ca urmare a tendinţei generale de evoluţie a societăţii omeneşti, cea mai eficientă ramură economică. Iată de ce studiul acestei discipline trebuie să beneficieze de o informaţie conform stadiului atins de fenomenul turistic (turismului i se mai spune adesea industria fără fum).
Savantul Freuler (Manual de economie populară elveţiană, 1905) arată că turismul este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbarea mediului de viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii.
Se observă că o mare parte a fondului turistic (în special de provenienţă antropică) este neglijată. Aceasta a dus la formularea unei definiţii incomplete.
În viziunea savantului german Posser, turismul reprezintă o concentrare locală sau regională a străinilor cu caracter temporar generatoare de interrelaţii cu populaţia autohtonă.
Fenomenul turistic include totalitatea motivaţiilor şi activităţilor cu caracter recreativ şi recuperator, desfăşurate într-un teritoriu dat şi într-un moment determinat.
Astfel evidenţiem trei momente principale ale turismului:
• Resursele turistice;
• Infrastructura (turistică şi generală);
• Fluxul turistic.
Întreaga activitate turistică se bazează pe fluxul de persoane îndreptate spre obiectivele cu funcţie turistică, operaţiune în cursul căreia se realizează consumul produsului turistic şi valorificarea elementelor de infrastructură.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Gestiunea Resurselor Turistice.doc