Conferințele de pace de după cel de-al doilea război mondial - Teheran, Moscova, Yalta

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial au avut loc diverse intalniri ale marilor puteri castigatoare ale razboiului care aveau drept scop impartirea sferelor de influenta si organizarea lumii postbelice.

Conferinţa de la Teheran

La sfarsitul lui noiembrie 1943, presedintele Roosvelt si Winston Churchill s-au deplasat la Teheran, in Iran pentru a se intalni cu Stalin. Conferinţa de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943) a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme de importanţă vitală pentru mersul celui de-al doilea război mondial şi organizarea lumii postbelice, ca urmare a marilor victorii aliate din cursul anului 1943.

A fost prima întâlnire a "Celor Trei Mari": Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill şi Iosif Vissarionovici Stalin.

Conferinta de la Teheran marca punctul maxim al colaborarii dintre Est si Vest, strangerea legaturii aliantei impotriva lui Hitler. Stalin venise la intalnire ca un victorios comandant de razboi; mari cantitati de ajutoare de la americani au fost oferite Uniunii Sovietice.

S-au dezbatut acolo probleme militare referitoare la desfasurarea razboiului contra Germaniei si s-a hotarat ca debarcarea aliatilor sa se faca pe frontul de vest si nu in Balcani. S-a stabilit acordarea de ajutor pentru rezistenta iugoslava si s-a hotarat ca, dupa razboi, sa fie creat un organism international care sa apere pacea. Cei trei au discutat, in secret, si despre organizarea postbelica a Germaniei, Poloniei si Finlandei si a fost elaborata Declaratia cu privire la Iran, prin care se arata ca aceasta tara primea ajutor economic si i se respectau integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta.

În centrul dezbaterilor Conferinţei de la Teheran au fost problemele militare. S-a discutat despre statutul postbelic al Germaniei care, potrivit lui Roosevelt, trebuia împărţită în cinci state autonome, respectiv:

- Prusia.

- Hanovra.

- Saxonia si regiunea Leipzig.

- Bavaria si Canalul Kiel.

Regiunile Ruhr şi Saar urmau să intre sub control internaţional.

O altă problemă abordată a fost cea poloneză, varianta balcanică fiind respinsă de către I. V. Stalin. Sunt abordate problemele finlandeză şi japoneză, se dă o declaraţie privind independenţa, suveranitatea şi integritatea Iranului. Churchill i-a propus lui Stalin pentru prima data delimitarea sferelor de influenta in Europa de Est. Englezii vroiau sa pastreze pentru ei Grecia, oprind acolo expansiunea sovietica. Pe planul doi, pentru ei era Iugoslavia si Bulgaria, iar pe planul trei Romania. Politicienii englezi considerau Romania ca stat “fascist”, angajat ideologic alaturi de Hitler, din cauza pogromurilor antievreiesti si a ocuparii Transnistriei.

Churchill a apreciat cã la Teheran s-a discutat într-o atmosferã de unitate şi prietenie. Stalin a fost, evident satisfãcut de hotãrârile militare ale Conferinţei. Poate cel mai mulţumit de întrevedere a fost Roosevelt, care şi-a exprimat aceste sentimente în Mesajul de Anul Nou adresat naţiunii americane. Cu acest prilej, preşedintele a subliniat cã la Teheran au fost discutate problemele relaţiilor internaţionale din punctul de vedere al participanţilor la reuniune şi s-a putut constata unitatea lor de pãreri.

Conferinţa de la Moscova

În timpul celui de-al doilea război mondial au avut loc patru conferinţe la Moscova ale Aliaţilor.

Prima conferinţă de la Moscova , 29 septembrie – 1 octombrie 1941 - asigurarea Uniunea Sovietică cu privire la ajutorul şi sprijinul anglo-american în lupta comună împotriva Germaniei Naziste.

A doua conferinţă de la Moscova , 12 – 17 august 1942. Winston Churchill, Harriman şi Stalin au făcut planuri cu privire la campania nord-africană şi au discutat deschiderea celui de-al doilea front din Europa printr-o debarcare în Franţa.

A treia conferinţă de la Moscova , 18 octombrie – 11 noiembrie 1943. S-a luat hotărârea pentru crearea Comisiei Consulative Europene.

A patra conferinţă de la Moscova , 9 octombrie 1944. S-au întâlnit Stalin, Churchill, Eden şi Molotov şi au discutat despre sferele de influenţă din Europa Răsăriteană şi din Balcani.

Conferinţa de la Moscova a miniştrilor de externe ai Uniunii Sovietice, Statelor Unite şi Marii Britanii s-a desfãşurat în zilele de 19-30 octombrie 1944. Au fost abordate multiple probleme militare politice şi economice şi în bunã parte s-a ajuns la un acord deplin. Au fost abordate mai întâi chestiuni militare şi în acest sens decizia cea mai importantã a fost fixarea debarcãrii anglo-americane în Europa în primãvara lui 1944. S-au luat o serie de hotãrâri şi în ce priveşte acţiunile tripartite faţã de teritoriile eliberate, faţã de Italia în primul rând, cât şi referitoare la statutul postbelic al Germaniei.

In schimbul Greciei, Churchill era dispus sa cedeze toate celelalte tari est-europene in sfera de dominatie sovietica.