Diego Velazquez

Intr-o atmosfera de prosperitate, bogatie intelectuala si artistica, Diego Rodriguez de Silva y Velazquez s-a nascut in Sevilla in 1599, un an dupa moartea lui Felipe al II-lea.

Diego Velazquez, este primul fiu al lui Joao Rodrigues de Silva si Jeronima Velazquez, el a fost botezat la cateva zile dupa ce s-a nascut in biserica San Pedro din Sevilla, duminica 6 iunie 1599. El a adoptat prenumele mamei sale, semnand ,,Diego Velazquez,, sau ,,Diego de Silva Velazquez,,.

Cu o diversitate stralucitoare de pensula si armonii subtile de culori, a obtinut efecte de forma si textura, spatiu, lumina si atmosfera care il fac principalul pictor al impresionismului spaniol din secolul al XIX-lea si considerat unul dintre ,,marii artisti ai lumii,, in al carui catalog se regasesc peste 120 de lucrari de statura universala.

Sevilla in care sa format ca pictor, a fost cel mai bogat si cel mai populat oras din Spania, precum si cel mai cosmopolian si mai deschis din imperiu.

De mic copil a fost educat sa se teama de Dumnezeu si a primit o pregatire buna in domeniul filozofiei si a limbilor straine. Influentat de multi artisti a aratat o inclinatie timpurie spre arta, de aceea a inceput studiile cu Francisco de Herrera cel Batran la varsta de 10 ani. Acesta era un pictor de prestigiu din Sevilla in secolul al XVII-lea, dar cu un caracter foarte rau si pe care tanarul student nu la indurat mult. Se presupune ca de la Herrera a invatat sa foloseasca pensulele cu perii lungi.

La varsta de 12 ani, dupa ce a parasit studioul Herrera, Diego Velazquez a inceput sa lucreze ca ucenic in atelierul lui Francisco Pacheco, artist si profesor Sevillan. In contractul de ucenicie s-au stabilit conditiile obisnuite de servitute: tanarul ucenic, instalat in casa stapanului, urma sa-l slujeasca, mandate care includeau : slefuirea culorilor, incalzirea lipiciilor, decantarea lacurilor, strangerea panzelor si asamblarea cadrelor printre alte obligatii. Stapanul ai oferea in schimb ucenicului, mancare, o casa si un pat , sa-l imbrace si sa-l invete ,,arta bine si minutios asa cum o cunoasteti, fara sa ascundeti nimic de el,,.

Pacheco ca pictor a fost destul de limitat, un adept fidel al modelelor lui Rafael si Miguel Angel, dar realizand portrete de creon excelente. Totusi, a stiut sa-si indrume ucenicul sa nu-si limiteze abilitatile, fiind in acest fel un extraordinar profesor si o mare persoana, dandusi seama de talentul formidabil al noului sau discipol; pe care l-a invatat atat cat stia. Diego Velazquez a ramas la scoala lui Pacheco timp de cinci ani, studiind si asistand la tendintele din cercurile literare si artistice din Sevilla.

Finalizata perioada de ucenicie, la 14 martie 1617 a trecut inaintea lui Juan de Uceda si Francisco Pacheco examenul care i-a permis sa se alature breslei pictorilor din Sevilla. El a primit o licenta pentru a exersa ca ,, maestru al imaginilor si uleiului,, fiind recunoscut ca pictor si putand astfel sa-si exerseze arta in intregul regat al spaniei, sa aiba un magazin public si sa angajeze ucenici.

In primii ani a dezvoltat o maiestrie extraordinara, cu dominatia naturalului, ceea ce i-a permis sa ajunga in inima personajelor si al claroscurului, influentat mai ales de naturalismul lui Caravaggio.

La inceputul anilo 1620, pozitia si reputatia sa erau asigurate in Sevilla. Pe 23 aprilie 1618, inainte de a implini 19 ani, Diego Velazquez se casatoreste cu Juana Pacheco, fica profesorului sau in varsta de numai 15 ani.

Ea i-a nascut doua fiice, cea mai mare Francisca de Silva Velazquez y Pacheco, botezata la 18 mai 1619si care s-a casatorit cu pictorul Juan Bautista Martinez de Mazo la 21 august 1633; cea mai mica, Ignacia de Silva Velazquez y Pacheco, nascuta in 1621 si botezata la 29 ianuarie, a murit in copilarie.

Diego Velazquez in primii ani de activitate a produs lucrari notabile. Cunoscut pentru compozitiile sale de scene amuzante de gen, numite si vieti nemiscate, precum ,,La Vieja Friendo Huevos,, dar si de temele sale sacre care includ ,,Adoracion de los Reyes Magos,, in 1619, si ,,Jesus y los peregrinos de Emaus,, in 1626, in ambele incepe sa-si exprime realismul mai fin si atent.

In decembrie 1622, Rodrigo de Villandrando, pictorul preferat al regelui a murit. Don Juan de Fonseca care era preotul inaltului Monarh, i-a transmis lui Diego Velazquez ordinul de a merge la curtea contelui-duc de Olivares, puternicul ministru al lui Felipe al IV-lea. Fonseca l-a gazduit pe tanarul pictor in propia casa si s-a asezat pentru un porteret al lui, care la finalizare, a fost transferat la palatul regal.

La 16 august 1623, Felipe al IV-lea a pozat pentru Diego Velazquez. Completat intr-o singura zi, portretul nu ar fi fost mai mult decat o schita, dar atat regele, cat si Olivares au fost multumiti. Olivares a ordonat lui Diego Velazquez sa se mute la Madrid, promitand ca nici un alt pictor nu va picta vreodata portretul lui Felipe si ca toate celelalte portrete ale regelui vor fi eliminate.

In anul urmator, 1624, a primit 300 de ducati de la rege pentru a plati costurile mutarii familiei sale la Madrid, care a devenit casa lui pentru tot restul vietii.

Prin portretul bustului regelui, pictat in 1623, Diego si-a asigurat admiterea in serviciul regal, cu un salariu de 20 de ducati pe luna, pe langa asistenta medicala, cazare si plata pentru tablourile pe care le putea picta. Portretul a fost expus pe treptele bisericii San Felipe si a fost primit cu entuziasm. In prezent acest tablou este pierdut, insa ,,Museo Nacional del Prado,, Madrid/España are doua dintre portretele regelui de Velazquez, in care severitatea perioadei din Sevilla a disparut si tonurile sunt mai delicate.

Felipe al IV-lea a stabilit o competitie pentru cei mai buni pictori din Spania in anul 1627, in care au concurat Velazquez, Carducho, Caxes si Nardi, iar Diego Velazquez a castigat. Din pacate acel tablou a fost distru intr-un incendiu de la palat in anul 1734.

Dupa acel concurs i s-a oferit o camera mare in Alcazar, astfel incat sa o poata converti intr-un atelier. Primele tablouri realizate in cadrul acestui atelier au fost probabil; ,,Geograful,, de la Muzeul din Rouen; ,,El Calabacillas,, din Colectia Cook; ,,Los borrachos,, primul sau tablou mare cu tema mitologica.

Celebrul maestru italian Rubens il incurajeaza sa viziteze Italia, adaugand ca aceasta calatorie este esentiala pentru completarea si perfectionarea artei sale. In anul 1629, pe 26 iunie se imbarca la Barcelona cu destinatia Genova, Italia, dupa ce a primit aprobarea regelui si 400 de ducati pentru acea calatorie.

Pleaca din Barcelona impreuna cu generalul genovez Ambrosio de Espinola, pe care il va picta in unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale sale intitulat ,,La rendicion de Breda,,. Espinola era capitanul general al armatelor spaniole din Flandra, fiind unul dintre cei mai importanti lideri militari ai vremii sale, care fiind in serviciul monarhului spaniol se intorcea in tara sa, Italia.

Desi prima sa vizita in Italia care a durat un an si jumatate, este recunoscuta ca un capitol crucial in dezvoltarea stilului sau, si atat mai mult in istoria sponsorizarii Regale a Spaniei deoarece Felipe al IV-lea a finantat calatoria.

In Italia viziteaza Ferrara, de acolo a plecat la Cento pentru a vizita unul dintre cei mai notabili pictori italieni ai momentului Francesco Barbieri. Apoi s-a dus la Bologna si de acolo trecand prin Loreto a ajuns la Roma in primele luni ale anului 1630.

La sfarsitul verii anului 1630, pictorul s-a stabilit in Vila Medici avand acces la una dintre cele mai importante colectii de sculptura veche a vremii.

Dupa aceea Velazquez a plecat la Napoli, unde a reusit sa intalneasca pe Ribera de origine spaniol, care la acea vreme era cel mai prestigios artist din oras.

Cu toate acestea in timpul pelegrinajului picteaza doua tablouri importante din palmaresul sau:,, La tunica de Jose,, de El Escorial, si ,,La fragua de Vulcano,, del Prado. In aceste doua obre de arta este verificata asimilarea artei italiene in stilul lui Velasquez si de asemenea pictorul contemporan Jusepe Martinez afirma ,,a venit mult imbunatatit in ceea ce priveste perspectiva si arhitectura,,.