Geneza și Evoluția Orașului Medieval European

În decursul existenţei lor în cadrul feudalismului , oraşele au cunoscut forme de organizare şi de existenţă deosebite de la o zonă la alta a Europei , dar şi de la o perioadă la alta a feudalismului , dezvoltarea lor fiind influenţată în mare măsură de evenimentele istorice desfăşurate în perioadele respective ( migraţii ale unor populaţii , conflicte armate ) , dar şi de o serie de fenomene naturale ( inundaţii , secete , foamete , boli , etc.)

Astfel în evul mediu timpuriu viaţa urbană cunoaşte în bună parte o degradare ca urmare a marilor migraţii de la începutul acestei perioade Este perioada în care numeroasele distrugeri materiale au contribuit la ruinarea oraşelor antice care şi-au păstrat mai mult funcţia religioasă decât funcţiile economice Fostele oraşe încep să se transforme în puncte militare de apărare numite “ castrum ”, “ castelum ” Treptat ele devin locuri de aglomerare al unei anumite populaţii din mediul rural care are preocupări economice deosebite de ale ţăranilor – comerţul şi mica producţie – care realiza la început produse la comandă , iar mai apoi pentru piaţă

O continuitate între oraşul antic şi cel medieval a existat pe teritoriul fostului Imperiu Roman de Apus , în forme mai pronunţate în Italia , Peninsula Iberică , Galia şi într-o formă mai atenuată în Germania renană şi dunăreană şi în Britania anglo-saxonă

Totodată , oraşelor de origine romană li s-au adăugat în evul mediu timpuriu oraşe de origine medievală , atât pe teritoriul fostului Imperiu roman de apus cât şi în ţările din Europa centrală şi nordică , csre nu intraseră în cuprinsul său

La hotarul dintre evul mediu timpuriu şi cel dezvoltat , în Europa apuseană a început un amplu proces de urbanizare , manifestat prin renaşterea şi naşterea oraşelor El a fost pregătit de o epocă de continuitate a vieţii urbane pe teritoriul fostului Imperiu roman de apus şi de o lentă geneză orăşenească medievală în regiunile de la est de valea Rinului , de la nord de cursul superior şi mijlociu al Dunării şi din ţările scandinavice Procesul de urbanizare reprezintă , pe de o parte , o continuare a vieţii orăşeneşti din secolele precedente , iar pe de altă parte, o accelerare şi o amplificare , care , prin trăsăturile sale specifice , marchează o etapă nouă în evoluţia vieţii urbane medievale 1

Cauzele şi desfăşurarea acestui proces sunt complexe şi de lungă durată

Colonizarea rurală din secolele X – XIII , prin extinderea suprafeţelor arabile , mărirea producţiei agricole-marfă şi creşterea populaţiei săteşti , a creat condiţii atât pentru asigurarea nevoilor de alimente şi de materii prime necesare oraşelor în formare , cât şi pentru desfacerea la sate a produselor meşteşugurilor urbane , punându-se astfel bazele schimbului permanent de mărfuri dintre sat şi oraş

În acelaşi timp , progresul care avea loc în cadrul meşteşugurilor domeniale este frânat de incompleta lor desprindere de agricultură , de îngustimea pieţii locale de procurare a materiilor prime şi de desfacere a produselor , de starea de dependenţă a meşteşugarului domenial De aceea , pentru a se elibera de sub dependenţa feudală şi a-şi desfăşura în libertate activitatea , tot mai mulţi meşteşugari domeniali părăseau domeniile , aşezându-se în locuri prielnice practicării meşteşugurilor şi desfacerii produselor

Înviorarea negoţului local şi a marelui negoţ internaţional a creat la rândul său condiţii prielnice aşezării şi desfăşurării activităţii meşteşugarilor şi negustorilor înăuntrul sau în apropierea vechilor oraşe

Din a doua jumătate a secolului al X-lea , un număr tot mai mare de meşteşugari şi negustori a început să se statornicească în centre şi locuri prielnice desfăşurării activităţii lor În afară de meşteşugari şi negustori , s-au aşezat şi alte categorii sociale : ţărani liberi şi dependenţi , cărăuşi , luntraşi , hangii

Noii locuitori s-au statornicit atât în interiorul vechilor aşezări urbane , cât , mai ales , în apropierea fortificaţiilor acestora , care puteau oferi adăpost în caz de primejdie , “în jos de oraş” (sub urbe) , “în afară de oraş”(foris burgum) , de unde derivă şi termenii de suburbie sau faubourg (cartier mărginaş). Treptat suburbiile au fost înconjurate , la rîndul lor , cu ziduri de apărare , care se întindeau adesea concentric , în jurul vechii aşezări