Geopolitica marilor puteri în timpul și după al doilea război mondial

Abstract: This paper presents the evolution of postwar international political situation, dominated by U.S. and USSR new world actors who, through ideologies promoted (sustained economic policy, arms race, the export of democracy and revolution) had shared areas of the world influence. In the area of influence established by agreements concluded since the war, they created two different political and economical systems : capitalist and communist / socialist, around which satellite states have gravitated. The term East-West and North-South is a conclusion on political and economic developments after the Second World War, where East represented totalitarism (called communism or socialism), West represented occidental democracies, North have represented developed areas and South have represented poorly-developed or developing states.

Political, ideological, military and strategical conflict emerged after the end of the Second World War between Western allies leaded by US on the one hand and the USSR and the countries covered by Soviet influence, on the other hand is known as the Cold War. Romania joined the Soviet sphere of influence by stopping the Red Army, until 1954 beeing a busy state. In this context, foreign policy was consistent with the objectives of Soviet geopolitics.

Keywords: Atlantic Charter, United Nations, truce, spheres of influence, the arms race, communism, sovietization, the Cold War, Iron Curtain, the atomic bomb, Truman Doctrine, Marshall Plan, NATO.

Situaţia internă şi internaţională a României a fost influenţată de de evoluţiile militare şi politice determinate de al II-lea război mondial, de înţelegerile dintre cele trei Mari puteri, Uniunea Sovietică, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii. La 22 iunie 1941, când Germania a atacat Uniunea Sovietică, pericolul nazist pentru întreaga lume a situat pe aceleaşi poziţii cele trei mari puteri. Declaraţiile celor trei lideri politici sunt concludente. Churchill declara la 22 iunie 1941 că „fiecare ostaş rus care luptă pentru căminul patriei lui, se luptă şi pentru libertatea tuturor oamenilor şi popoarelor din toate părţile lumii” , iar Stalin la 3 iulie 1941 spunea că „în acest război vom avea ca aliaţi credincioşi popoarele Europei şi ale Americii”, amintind sentimentul de recunoştinţă al popoarelor Uniunii Sovietice faţă de declaraţia pemierului britanic și secretarului de stat american față de imprtanţa acordată înfrângerii Germaniei naziste .

Nazismul, prin axa Berlin–Tokio-Roma, a conturat o atitudine comună din partea celor trei mari puteri-URSS, Marea Britanie și SUA- cu o perspectivă de colaborare cu statul sovietic totalitar determinată de un inamic comun, Germania. Între 1941-1945 ameniţarea comună, fascismul şi hitlerismul a reuşit să unească vestul cu Rusia .

Această colaborare a început prin semnartea Cartei Atlanticului între Roosevelt şi Churchill la 15 august 1941 cu o platformă de acţiune în planul relaţiilor internaţionale cu scopul de a opri expansiunea nazismului . Carta Atlanticului era rezultatul unor realităţi internaţionale, dar şi interne din cele două mari puteri, prin prevederile ei generoase privind respecterea voinţei popoarelor, neacceptarea modificărilor teritoriale, stabilirea păcii cu respectarea frontierelor şi a exerciţiilor de guvernare democratice . Semnatarii Cartei transmiteau un mesaj către Stalin pentru o conferinţă comună, acceptată de conducătorul sovietic. Conferinţa s-a desfăşurat în zilele de 29-30 septembrie1941. Cea mai importantă hotărâre a Conferinţei a fost angajamentul celor două mari puteri de a sprijini material şi financiar pe sovietici în războiul contra Germaniei .

România se afla în război cu Uniunea Sovietică, prin declaraţiile conducătorului statului, Ion Antonescu, prin acţiunile militare alături de Germania nazistă. De asemenea, prin prevederile Pactului Tripartit se afla în război cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Statele Unite .

Antonescu considera acţiunea pe teritoriul Basarabiei justă pentru eliberarea acestui teritoriu anexat de Uniunea Sovietică în 1940, iar oprirea ofensivei armatei române pe Nistru o greşeală datorită faptului că armata română se afla între trupele germane . Viaţa politică din România a fost din aceste considerente foarte agitată. Naţiunile Unite constituite din 26 de state în urma întrunirii de la Washington şi a semnării Declaraţiei comune la 1 ianuarie 1942 stabilea acţiuni comune faţă de statele stelite Germaniei printre care se afla şi România. Aceste acţiuni au fost prevăzute prin „Tratatul de alianţă în război împotriva Germaniei hitleriste şi a sateliţilor ei în Europa şi de colaborare şi ajutor reciproc între U.R.S.S şi Marea Britanie” semnat la 26 mai 1942 la Londra, cu precizarea unei politici comune „pentru organizarea securităţii şi înflorirea economică a Europei” după încherea păcii, în concordanţă cu interesele Naţiunilor Unite. Mai mult, tratatul menționa două principii importante, neamestecul în treburile altor state şi fără acţiuni care aveau în vedere achiziţii teritoriale . Cele 4 libertăţi definite de preşedintele Roosevelt, eliberarea naţiunilor subjugate, libertatea cuvântului, libertatea de conştiinţă şi distrugerea militarismului, au rămas simple declaraţii de intenţii fără acţiuni concrete în planul relaţiilor internaţionale. Aceste principii încălcate de germani au fost încălcate şi de sovietici prin ocuparea Finlandei, Ţărilor Baltice, sau a teritoriului Basarabiei şi Bucovinei. Colaborarea dintre sovietici şi cele două mari puteri occidentale s-a intensificat, sovieticii obţinând de la britanici şi americani sprijin în problema Basarabiei . La 18 mai 1942 Departamentul de stat al SUA comunică guvernului român dorința de a avea la sfârșitul războiului „ o Românie viabilă și puternică” cu condiția unei politici de conservare a forțelor armate în caz contrar este periclitată existența statului român. Documentul menționează că SUA nu își ia un angajament în ceia ce privește granitele viitoare ale României cu excepția chestiunii Transilvaniei unde se va găsi o soluție dreaptă . Conferinţa de la Casa Blanca din 14-26 ianuarie 1943, desfăşurată în perioada bătăliei de la Stalingrad a adoptat principiul „capitulării necondiţionate” pentru statele Axei printre care se afla și România.